carlibaba-570

Carlibaba – iarba verde de acasa

Roma, Paris, Viena, Carlibaba… Pana la urma, de ce nu? Carlibaba, „unde se agata harta in cui”, cum se zice. Nu stiu daca as fi ajuns prin zona daca scoala fiicei mele nu ar fi organizat acolo prima ei tabara, in care nu a acceptat sa mearga decat insotita. Si da, in anul respectiv, de cate ori eram intrebata pe unde mai plec in vacanta si raspundeam „la Carlibaba”,  s-a considerat ca fac misto.

Dar, repet, de ce nu? Bine, as putea sa va spun si de ce nu, si anume pentru faptul ca drumul intre Carlibaba si Borsa, deci cel ce uneste Bucovina de Maramures, era si din pacate aud ca mai este inca, din punct de vedere al asfaltului, o oroare: nu se punea problema sa eviti gropile. ci sa alegi la iuteala in care dintre ele sa intri; drumul respectiv nu este decat o insiruire continua de gropi ce musca din suprafata asfaltata ca o lepra, pana acolo incat pe unele portiuni banda dinspre exteriorul pantei muntelui s-a surpat si lipseste cu totul. image_164

Altfel, din punctul de vedere al peisajului, unul dintre cele mai frumoase drumuri de pe la noi – pentru cei care se risca sa-si ia ochii de la sosea. Zona este si singura de la noi din tara in care am regasit acea iarba incredibil de verde pe care o mai vazusem doar prin Tirol si Bavaria, iar imaginea Bistritei curgand chiar pe sub balconul hotelului unde ne-am cazat in Carlibaba (de altfel, cred, singurul din localitate), printre pajistile verzi… un adevarat balsam. Ritmul vietii pare cu totul altfel fata de cel de la oras, te intrebi cum o fi sa locuiesti tot anul, toata viata, acolo…image_223

image_246Unul din satele ce alcatuiesc comuna Carlibaba ne-a uimit prin ceva ce nu am vazut decat in acel sat – nici macar in vreunul din celelalte sate ale comunei: casele impodobite cu braie din motive populare colorate, asa cum de obicei le intalnesti cusute pe iile romanesti.image_259

In zona practic fiecare sat are un mic muzeu dedicat incondeierii oualor de Pasti, iar respectivele oua incondeiate sau decorate cu margelute colorate reprezinta cel mai des intalnit si mai popular suvenir din zona.

carlibaba-614Din Carlibaba se pot face excursii de o zi fie catre manastirile din nordul Bucovinei (preferata mea ramane Moldovita, desi mai putin celebra decat suratele Sucevita si Putna, pentru aerul sau de intimitate si cascadele de begonii multicolore de la balcoanele chiliilor maicutelor) cat si in partea opusa, la Baile Borsa, cu vestita sa Cascada a Cailor, cea mai inalta de la noi din tara (fetita mea nevoind insa cu niciun pret sa urce in telescaun, vizitarea cascadei a ramas pentru noi tot la stadiul de proiect).carlibaba-634

Si daca tot am pomenit de manastiri: am vizitat multe muzee si biserici, din toata Europa, dar o reprezentare mai frumoasa decat cea a sfintilor Mihail si Gavril realizata de Grigorescu la Agapia eu nu am intalnit; iar lucratura de argint care acopera icoana este magnifica. Din pacate nu s-a gasit nimeni sa realizeze replici ale icoanei si nici fotografiatul in biserica nu este permis, nici vreun album nu se gaseste de vanzare, de-abia niste fotografii mai mici decat un calendar de buzunar; in timp ce manastirile noastre vand icoane de argint – de altfel, unele, superbe – grecesti.carlibaba-617

Si daca tot suntem in Moldova si vorbim despre picturile din biserici: habar nu am avut pana sa ajung la Durau ca Tonitza a pictat si biserici: biserica manastirii din Durau este pictata de Tonitza, intr-o maniera foarte interesanta: exclusiv in alb, negru si bej.carlibaba-607

Si tot nu plecam din zona, pentru ca mi-am amintit de „zimbraria” din zona Manastirii Neamtului (in aceeasi arie merita vazuta si casa memoriala Mihail Sadoveanu, pe care de la acea vizita eu nu mi-l mai pot imagina decat admirand iazul catre care se deschide vechiul conac); la „zimbrarie” am avut ocazia sa ating un zimbru de care nu ma despartea decat obstacolul, infim pentru acest animal de o forta terifianta, reprezentat de un gard din plasa de sarma; nu inseamna ca recomand si altora experienta – familia mea si-a tinut respiratia cat eu m-am incapatanat sa-mi trec in palmares si mangaierea unui zimbru. Zimbrii si caprioarele se bucura acolo de un regim de semilibertate. care te face sa pleci simtindu-te ceva mai putin vinovat  din gradina zoologica.image_262

In fine, dupa atatea plimbari si asa cum v-am obisnuit, si o recomandare culinara specifica zonei – ce altceva decat ciorba radauteana? In regiunea din Romania cu cea mai vestita bucatarie, pentru mine ciorba radauteana ramane, printre cozonaci, carnati si placinte, vedeta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>