Portofino

IMG_1939Portofino – alt loc pentru care totul a pornit de la o fotografie. Fotografia unui golfulet (aveam sa descoperim ca era aflat in dreptul ultimei statii de autobuz inainte de a ajunge in Portofino propriu-zis), cu niste vile superbe construite chiar pe stancile de la malul apei, cascade de bougainvillea si cativa norocosi inotand in apele perfect limpezi.

Inca de cand vazuse fotografia, fetita mea imi spusese ca viseaza sa inoate si ea acolo. I-am explicat ca Portofino nu e tocmai cea mai accesibila locatie din lume, fiind in fapt una din destinatiile cele mai „de fite”din Italia, dar… se pare ca si-a dorit foarte mult, pentru ca la cativa ani distanta s-a intamplat.IMG_1947

Unul din motivele pentru care am ales ca „placa turnanta” La Spezia a fost si accesul catre Portofino, unde am facut in final doua excursii de o zi si nu doar una, asa cum era initial programul.IMG_1722

Soseaua intre La Spezia si Portofino strabate o zona muntoasa cu atat de multe tuneluri sapate in stanca incat ajungem la un moment dat sa ne intrebam „ce mi-e aici, ce mi-e la metrou…”. S-a investit enorm in infrastructura zonei: sa ai autostrada intr-o astfel de regiune, cu zeci de tuneluri…IMG_1618

In momentul in care drumul incepe sa coboare si ajunge la malul marii suntem deja in Rapallo, urmat de Santa Margherita Ligure, cele doua statiuni ce preced Portofino, cu mult mai mari decat acesta din urma, cu un peisaj spectaculos – combinatia mare-munte care ne lipseste noua romanilor, hoteluri de lux si un omor de zile mari.IMG_1627

In prima zi am trait, naivi, cu gandul ca vom ajunge cu masina in Portofino. Gresit. La distanta de cativa kilometri coada e deja formata si stationeaza, iar la capatul ei ne asteapta o doamna politist care ne intoarce ferm din drum, spunandu-ne ca in Portofino nu mai sunt locuri de parcare. Inapoi cativa kilometri in Santa Margherita, avem un noroc chior sa gasim un loc de parcare si asteptam autobuzul. Care soseste gata aglomerat; afara e cald, in autobuz si mai si. Suntem deja nervosi cand in sfarsit descindem in Portofino si cu teama ca vizita e din start ratata.IMG_1655

Dar e suficienta o singura privire de jur-imprejur cand ajungem in piateta satului (pentru ca Portofino e o foarte mica localitate intr-un golf la fel de mic, cu o piateta pe malul apei strajuita de o biserica si cladiri colorate de o parte si de alta a golfului, plus o alta biserica si un castel pe partea mai inalta a aceluiasi golf); dispozitia ni se schimba ca prin vraja. E ceva in Portofino, o frumusete greu de definit… Lumina insasi e alta, culorile parca sunt mai stralucitoare… Nu ne mai putem opri din fotografiat. Zeci de cadre aproape identice, dar fiecare pare de neratat.IMG_1776

IMG_2304Dupa ce luam pranzul chiar in piateta (constatand ca am avut noroc sa gasim un loc la pizzeria „Da Nicola”, pentru ca patronul insusi pune dupa o vreme pe fuga clientii care fac coada la intrare, localul inchizandu-se pentru siesta – una lume chiar se respecta, fie si in detrimentul profitului), ne plimbam pur-si-simplu pe stradute si cu fiecare pas realizam ca locul este intr-adevar de fite – si nu oricum, ci intr-un mare fel. Numele mari abunda, fetita mea imi arata intr-o vitrina o bluza care-i place si ridicand ochii catre firma magazinului realizez ca era de asteptat sa-i placa, pentru ca pe firma sta scris mare „Dior”; dupa care ma taraste intr-un magazin Louis Vuiton unde pentru genti de 2.500 de euro bucata ni se spune ca exista o lista de asteptare – nu ca ne-am fi ingramadit.IMG_2039

Unul dintre restaurante afiseaza fotografii cu clientii localului: Valentino, Armani, Andrea Bocelli, Mariah Carey, Beyonce. In golf sunt parcate printre altele cateva iahturi; muritorii le admira si fotografiaza,  in timp ce pe punte lumea se relaxeaza in jacuzzi.IMG_2160

Suntem limitati de ora pana la care am platit parcarea, drumul cu autobuzul dureaza si el, plus drumul de intoarcere pana in La Spezia, asa ca la un moment dat trebuie sa plecam, sa ne rupem parca de acolo, pentru ca locul ne-a prins deja in mreje – pentru mine este chintesenta Italiei, este exact asa cum visasem ca va fi. La plecare am aproape lacrimi in ochi – rar mi s-a intamplat sa ma las dusa atat de greu dintr-un loc. Gandul ca am fost pentru prima si ultima oara acolo ma seaca.IMG_1673

Pe drumul de inapoiere fetita mea observa insa din autobuz golful dupa care tanjise atatia ani si incepe sa se agite – nu a facut baie acolo, nu e posibil. A asteptat atatia ani. In ce ma priveste plec si eu cu o frustrare – o doamna amabila din La Spezia imi povestise despre San Fruttuoso si „Il Cristo degli Abisi” si imi doresc sa mergem in respectiva excursie care, am constatat, se poate face din Portofino. Deci adio Florenza, unde mai fuseseram in urma cu ani si planificaseram sa revenim – Portofino e in program si pentru ziua urmatoare.IMG_2155

O părere la “Portofino”

  1. Off…si azi ploua, si tu povestesti de mare….as vrea sa ma plimb si eu pe-acolo… Sa mai scrii. Abia astept!

Comentariile sunt închise.