„- Pierdem destui tineri. (…) Lumea asta, asa cum e facuta dupa schimbare, nu mai e pentru ei. Cand eram eu tanar, stiam ce vrem si cum sa obtinem si stiam ca avem ce arata la final. Un ogor, o turma, o casa sau o familie iti dau putere. Acum sunt prea multe lucruri pe care ti se spune sa le vrei si nu ai cum sa le dobandesti pe toate si, dupa ce nu mai incerci, ce ai de aratat la final? Ai dat o gramada de telefoane ca sa vinzi planuri pentru electricitate sau poate c-ai mers la multe sedinte despre nimic. Te-ai uitat la niste rahaturi pe internet sau ai primit niste like-uri pe youtube. Nimic palpabil.”
Tana French continua sa scrie carti politiste care sunt mai mult psihologice si, iata, si de aceasta data, intoarse spre problemele societatii actuale. Daca in „Faithfull Place” avem nostalgia dupa vechiul Dublin, in „Cautatorul” suntem intr-o comunitate rurala din vestul Irlandei, iar locul Murder Squad-ului este luat de un fost detectiv american, silit sa desfasoare aici o investigatie in lipsa oricarora dintre mijloacele pe care in mod normal se bazeaza un politist: accesul la informatiile din sistem, analize criminalistice, colaboratori, insasi autoritatea pozitiei sale oficiale.
Revenind la citatul de mai sus, imi amintesc de o „zicatoare” intalnita la un moment dat: „Nu ne zbatem (si, as zice, ne ingropam in credite, ne pierdem somnul, seninatatea si sanatatea) pentru lucrurile care ne trebuie, ci pentru lucrurile pe care le vrem.” Si ajung asa la ceea ce sustin cu orice ocazie – reclamele ne fac un rau imens, ne fac sa ne dorim lucruri care nu ne trebuie neaparat. Iar atata vreme cat o reclama la electricitate imi arata musai o vila cu peluza luminata, ca si cum asta ar fi normalitatea, cel care nu are asa ceva si stie cat de departe este de a avea asa ceva, desi poate omul a mers la scoala si munceste din greu, omul acela cum sa nu se frustreze, cum sa nu se considere un ratat? Si de aici…
In fine. Recomand, ca si pana acum, cartile Tanei French, inclusiv continuarea la „Cautatorul„, „Vanatorul„, care va aparea in martie 2024 – la ei; la noi…
Si pentru ca nu am pomenit nimic despre „Misterul ulmului„, penultima carte deja publicata a autoarei, tin sa o mentionez si pe ea – constat cu placere ca editorii de la noi au prins si ei gustul cartilor Tanei French si, desi din seria Dublin Murder Squad au ales sa publice doar o carte din sase, iata ca au adus cititorilor romani ambele carti mai noi ale Tanei, cele din afara seriei mentionate. Sper sa o tina tot asa.
Ceea ce ma urmareste de cand am citit „Misterul ulmului” e de fapt citatul de Shakespeare, din „Hamlet„, cu care debuteaza cartea: „We know what we are, but know not what we may be” („Stim ce suntem, dar nu stim ce am putea deveni.”). Si iata-ma contrazisa, atunci cand scriam mai devreme ca nu stiu ce altceva ne-ar putea influenta dezvoltarea in viata mai mult decat cartile citite. Pe langa mediu, educatie, exemple, ei bine… circumstantele. Poate mai hotarator decat orice altceva. Nu putem sti de ce suntem capabili cu adevarat pana cand spatele nu ajunge la zid, funia nu se strange in jurul gatului sau… pana cand nu ne pierdem busola.