Dat fiind ca am inceput deja sa primesc solicitari de recomandari pentru vacanta de vara 2024, am zis ca e cazul sa ma mobilizez si sa scriu cate ceva despre cea mai recenta destinatie estivala din Grecia cu care am avut de-a face: Vourvourou, in Halkidiki, pe bratul Sithonia.

De-a lungul anilor evitaseram Halkidiki pentru simplul fapt ca, daca vreau sa-mi fac vacanta intre romani, mie mi se pare mai logic sa raman in Romania. Si oricum insulele, prin definitie, par mai… speciale. Dar cand e sa se intample…

Anul trecut ne facuseram din timp rezervari in Fiskardo; dupa 8 ani de la ultima vizita in locatia mea preferata de la greci, de-abia asteptam sa ajung. Si exact cand intrasem sa vad ce si cum cu feribotul care face o ora intre Lefkada si Fiskardo, descopar ca, vrand noi sa mergem la mijlocul lui septembrie, feribotul respectiv isi inceta cursele fix in ziua anterioara sosirii noastre; ar fi trebuit sa calatorim vreo trei ore mai la sud, sa luam un feribot care facea trei ore pe drum si nici macar nu ne lasa in Fiskardo, ci in sudul Kefaloniei. Sunam gazda, aceeasi din 2015, ne scuzam, renuntam.

Si gasim o alta cazare, recomandata calduros de cineva, in Pteleos – asta fiind pe continent, cam prin dreptul insulelor Skiathos si Skopelos – bonus. Facem rezervarea, luam legatura cu compania locala care organizeaza croaziere in insule, ba imi cumpar si niste carti de Alexandros Papadiamantis – scriitorul originar din Skiathos. (Nu m-am invatat minte ca imi poarta ghinion sa ma pregatesc beletristic inaintea vizitarii vreunei destinatii de vacanta.)

Ghinionul avea sa se numeasca Daniel – uraganul Daniel, care a facut praf Grecia in septembrie 2023 – practic de la Salonic la Atena nu mai aveai cum sa ajungi cu masina, pentru motivul foarte simplu ca nu mai existau sosele. Anulam si in Pteleos si deja incepeam sa ma gandesc sa renuntam la Grecia pentru 2023, cand primesc o fotografie – o plaja superba. Intreb prietena care se afla acolo in vacanta cum se numeste plaja – Karidi. Dau o cautare pe net si pana sa-mi aduca si alte poze cu plaja (aveam sa aflu, ulterior, ca e cea mai frumoasa plaja din Halkidiki, desi – sau si pentru ca – este complet neamenajata), internetul imi aduce deja o cazare – Karidi Beach Boutique Suites. E dragoste la prima vedere, fara doar si poate. Fac rezervarea.

Principalul avantaj al vacantelor in Halkidiki e ca poti face drumul pana acolo, cel putin din Bucuresti, „dintr-o bucata”, scutind astfel doua zile pe drum si doua nopti la cazare in plus. Vourvourou e la circa o ora de mers cu masina de Salonic, orasul unde de obicei ramaneam pentru cate o noapte, la dus si la intors, atunci cand ne indreptam spre destinatii mai indepartate.

Ceea ce ne-a fermecat in Vourvourou a fost plaja Karidi – un golf cu nisip fin, marginit de stanci spectaculoase, de pini, agave si cactusi, cu cea mai incredibila apa de care am avut parte intr-o viata de om. O apa de peruzea, in care senzatia era ca nu inoti in apa, ci in lumina. In cele trei zile intregi cat am stat acolo am petrecut in apa mai multe ore, cred, decat in toata viata mea, adunate.

Am avut in permanenta senzatia ca sunt undeva in Caraibe (asta asa, din „Piratii din Caraibe”, nu va imaginati…). O insula din Caraibe in care se vorbea… bulgara. I-am invidiat pe cei din Sofia, pentru care un sejur in Vourvourou este ceva foarte la indemana, date fiind distantele. Desi era destul de multa lume cu copii (apa ramane de mica adancime pana la distante mari in larg) nu a deranjat nimeni pe nimeni – spatiul este mare, pe uscat si in apa. Iar muzica nu am auzit decat de la cei care mai treceau din cand in cand in larg cu scuterele – nu am inteles care era rostul muzicii date la maximum in acel urlet de motoare, dar… o fi ceva.

In Vourvourou sunt multe terase prin curtile oamenilor sau chiar restaurante de dimensiuni mai mari, cum ar fi „Paris” – neincapator in ciuda zecilor de mese de pe pontonul de la malul marii. Daca mergeti aici, sa nu ratati dovleceii pane – spectaculosi, atat vizual cat si gustativ.

Noi am fost tentati insa sa vedem cum e si in Nikiti, „capitala” bratului Sithonia, aflat la circa un sfert de ora cu masina de Vourvourou. Am nimerit din prima seara la restaurantul „Arsanas” si nici ca ne-am mai dat dusi – trei din patru seri petrecute in Halkidiki acolo am fost, in ultima seara prinzand si loc la o masa direct pe plaja – romantic, dar pleci, evident, cu mult nisip in pantofi.

Daca mergeti atat la „Paris” cat si la „Arsanas”, faceti-va rezervare – nu de alta, dar sa nu mergeti degeaba.

Si luati-va de citit la voi. Asta daca nu sunteti iubitori de sporturi nautice, caz in care veti fi foarte incantati sa aflati ca in Vourvourou, cine nu are in curte restaurant, are, cel mai probabil, centru de inchiriat barci; sau si una si alta.

Noi luam in calcul revenirea in Vourvourou, poate chiar anul acesta, cine stie? Pentru noi locul a fost o surpriza mai mult decat placuta, conform zicalei: „Cand soarta iti refuza ceva, e pentru ca ti-a pregatit ceva mai bun.”