Inca o destinatie estivala care incepe cu V, una aflata inca si mai aproape decat Vourvourou.
Varna este relativ aproape de Balcic, la mai putin de o ora. Al treilea cel mai mare oras al Bulgariei dupa Sofia si Plovdiv se desfasoara in evantai la malul marii, practic un amfiteatru in care primele randuri, orasul vechi, erau cele care ne atrasesera acolo.
Bine e ca atunci cand plecati catre Varna sa aveti la voi leva; pentru ca abonament la un furnizor de servicii de telefonie bulgar nu stiu cati romani au – si fara una din aceste variante chiar nu ai cum parca. Dupa ce gasiseram printr-un noroc un loc de parcare cu plata pe una din stradutele stramte, intortocheate si inghesuite din zona veche, bucuria ne-a fost scurta. Panoul indicator aferent iti cerea sa platesti prin telefon – cu abonament bulgaresc. In timp ce ne scarpinam in cap intra cu noi in vorba un localnic, care nici-una nici doua ne plateste el, din proprie initiativa, o ora de parcare; cu chiu cu vai il convingem sa ne ia si banii, in euro, o suma de cateva ori mai mare, pentru ca… o ora nu prea ne ajuta. Pana in ziua de azi sper ca a platit si diferenta – amenda nu ne-a venit si nici rotile nu le-am gasit blocate.
Ce m-a impresionat, la fel ca mai demult in Veliko Tarnovo, a fost insufletirea localnicilor cand vine vorba de romani: si intr-un loc si in celalalt interlocutorul nostru si-a strans de unul singur, hotarat, dreapta cu stanga, intr-un gest care voia sa spuna, asa cum au afirmat si prin viu grai: „bulgarii si romanii – frati”. Eu, nu foarte convinsa de existenta unei reciprocitati din partea noastra ca popor, amintindu-mi foarte clar partea cu „bulgaroi cu ceafa groasa” a lui Eminescu din Scrisoarea a treia, m-am simtit de fiecare data foarte prost.
In fine – parcare exista si in preajma strazii Mihail Koloni, in zona centrala, intr-un soi de groapa aflata cam prin dreptul cafenelei „Starbucks” – dar iti trebuie leva.
Odata rezolvata problema parcarii, primul magazin pe care ne cad ochii este „Chilli Hills” – la momentul vizitei noastre, in iulie 2022, cel mai cool magazin din zona. Intram, ca oricum nu avem criterii, nu stim incotro ne ducem si ce ar fi de vazut. Magazinul vinde in principal produse pe baza de ardei iute cultivat local, dar nu numai. Ceea ce este cel mai cool insa este doamna de la casa, aflata la a doua tinerete, tatuata flamboaiant cu flori, frunze si fluturi in culori vibrante pe gat, fata, frunte. Ma mananca palma sa-i fac cel putin o fotografie, dar mi-e jena sa o rog, asa ca… Dupa ce luam una-alta din magazin, nu ca ne-ar trebui neaparat ceva (sticla de gin e inca la 90% din capacitate), dar chiar arata interesant ce e pe-acolo (sacosa din panza cu sigla magazinului e cea pe care o folosesc cel mai des de atunci), o rugam sa ne recomande un loc in care sa mancam de pranz.
Ne recomanda, relativ aproape, o mica terasa, destul de solicitata, „Sundogs Pub”. (Tocmai am dat zilele acestea, nu stiu cum, de biletelul cu numele restaurantului – am luat-o ca pe un semn ca ar fi cazul sa ma apuc in sfarsit sa scriu si postarea aceasta.) Daca gasiti loc la masa, locul nu e de evitat. Mergand la vale pe Mihail Koloni, spre mare, aveam sa trecem pe langa un alt local care arata promitator, „Bar Calmar” – ni l-am notat in minte pentru data viitoare.
Straduta umbroasa, linistita, cu case vechi, se termina in cel mai mare parc al Varnei, Gradina Marii. Care la randul sau se termina intr-un soi de galerie stil art deco la malul marii, lunga cat vezi cu ochii, care ascunde in fapt plaja. Ai impresia ca intri pe usa unui bar, restaurant, magazin, dar ai ajuns practic pe plaja. Sunt si ceva baruri pe acolo, locul chiar arata inedit – am inteles ca ar fi vorba de niste vechi depozite, ingenios transformate insa in aceasta constructie paravan pe care nu stiu cum sa o denumesc, pentru ca nu am mai vazut asa ceva.
Noi nu am venit cu gandul sa intram in apa – desi apa chiar arata bine: are o culoare verde turcoaz foarte atragatoare, de parca Marea Neagra de la bulgari nu ar fi tot Marea Neagra de pe la noi. O luam inapoi la deal, facem o halta la Starbucks, cu podeaua sa din sticla pe care pasesti deasupra unor vestigii romane (din ce am citit orasul e plin de astfel de vestigii, dar cum noi eram acolo doar pentru cateva ore…) si continuam catre Catedrala Adormirii Maicii Domnului, ridicata la scurta vreme dupa castigarea independentei Bulgariei de sub turci.
In drum spre Catedrala trecem pe langa cladirile a doua teatre – orasul pare sa aiba o viata culturala bogata.
Ceea ce ma impresioneaza sunt cladirile care iti fac impresia unor bomboane fondante sau torturi de nunta – roz, galbene, oranj, bleu, impodobite cu „glazuri” bogate din stucaturi albe, multe cu modele florale. Cumva ma duc cu gandul la Passau – cu casele sale la fel de pastelate; cele din Varna sunt insa mai impodobite si intr-o stare, unele, nu chiar grozava.
In zona centrala, intre „Starbucks” si „Sundogs”, o piateta/ fantana arteziana, vegheata de statuia pescarului care a prins pestisorul de aur. Lumea intra in jeturile de apa cu bebelusii, cateii… e cald, tare m-as baga si eu…
Acolo unde parcaseram, stradutele sunt umbrite si descopar ca ar fi fost destule magazine cochete prin care sa-ti bagi nasul si pe acolo. Unele cladiri, recent renovate, sunt chiar foarte atragatoare, intreaga zona are un vibe bun. Mi-ar placea sa mai pierd vremea pe acolo, dar nu mai e vreme de pierdut – avem de facut drumul inapoi pana la noi in Olimp; si mai vreau si o scurta oprire in Balcic – nu ratez niciodata.
Nu pot sa inchei fara a pomeni cosmeticele bulgaresti, de care ma leaga o veche prietenie. Prima experienta a fost cu o crema din (ce altceva?) trandafiri – insa albi, cu o aroma mai suava si… caviar. Suna bine, nu? In Varna am dorit sa reimprospatez stocul, dar crema cu trandafiri albi si caviar nu mai exista; se comercializa insa o crema din trandafiri albi si… pulbere de diamante. Asa incat in 2023, trecand prin Bulgaria venind de la greci, ma asteptam sa dau de data aceasta peste o crema de trandafiri cu adaos de… stiu eu? Lamborghini? (Aveam sa gasesc insa, ironic, doar gama de produse cosmetice locale „Wooden Spoon”/ „Lingura de lemn”.)