Numele lui Care Santos va poate suna cunoscut; este autoarea „Incaperilor ferecate<\/em>„, a „Aerului pe care il respiri<\/em>” si a mai recentei „Pofte de ciocolata<\/em>„, mult mai „luminoasa”, zic eu, decat primele doua – cartea urmareste istoria unei piese de portelan pentru prepararea ciocolatei, ce strabate varii etape pentru a ajunge, purtand semnele acestei trecerei prin timp, pana in zilele noastre.\u00a0 Despre celalalt co-autor,\u00a0Francesc Miralles, eu nu stiam nimic, dar cu siguranta partea exotica din carte, trimiterile la haiku si wabi-sabi si partea de gastronomie japoneza din carte trebuie sa-i apartina – tocmai am dat un search si am descoperit ca a scris inclusiv o carte care se numeste „Wabi-Sabi<\/em>” – am trecut-o pe wish list.<\/p>\n Pentru o carte nu foarte groasa, „Cel mai frumos loc…<\/em>” a reusit sa ma duca cu mintea la multe alte carti: depozitul treburilor neterminate m-a dus cumva cu gandul la cimitirul cartilor uitate al lui Zafon, partea despre haiku mi-a amintit de una din carticelele la care tin mult desi e doar de dimensiunile unei jumatati de semn de carte dar, asa cum se spune, esentele tari vin in sticlute mici, m-am gandit putin si la „Prietenul nevazut<\/em>” al Ceceliei Ahern…<\/p>\n Evident va las placerea lecturii si, tot evident, va recomand toate cartile pe care le-am mentionat aici; nu voi numi niciodata o carte care per total nu mi-a placut – pentru ca unora s-ar putea chiar sa le placa si ar fi pacat sa reduc probabilitatea intalnirii lor cu acea carte.<\/p>\n In cele din urma, o carte care mi-a umplut frumos si chiar surpinzator o dupa-amiaza altfel destul de deprimanta. Si pentru ca m-a facut sa caut si chiar sa gasesc respectiva carticica de haiku-uri, vreau sa impartasesc cu voi doua , care imi dau mereu o stare de… cum sa-i zic?\u00a0 prospetime sufleteasca?<\/p>\n Floarea cazuta<\/em><\/p>\n Se intoarce iar pe ram.<\/em><\/p>\n Iata, un flutur!<\/em><\/p>\n Si preferatul ecologistei din mine:<\/p>\n Zorelele<\/em><\/p>\n Mi-au prins lantul fantanii.<\/em><\/p>\n Voi cere apa.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/p>\n\n\n Un concediu medical mi-a „prilejuit” azi citirea unei carti pe care o cumparasem mai demult si care, ca multe surate ale ei, astepta in biblioteca . Cartea nu este de dimensiuni foarte mari, de aceea, cum spuneam, am dat-o gata in mai putin de trei ore. Se numeste chiar asa: „Cel mai frumos loc din … Continu\u0103 lectura „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici”<\/span> ![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/cel.jpg?ssl=1\")
<\/a><\/figure>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"