Compunere scolara – 17 ani<\/p>\n
„Cei \u00een v\u00e2rst\u0103 spun c\u0103 acel castel era p\u0103r\u0103sit de genera\u021bii. \u0218i de ce nu ar fi? O construc\u021bie singuratic\u0103 din piatr\u0103, coco\u021bat\u0103 pe un varf de munte, deasupra unei prapastii ad\u00e2nci. Turlele lui, \u0219i anume cele care au ramas \u00een picioare, str\u0103pungeau cerul, pierz\u00e2ndu-se \u00een cea\u021ba deas\u0103 de deasupra.<\/span><\/p>\n \u00a0Cine locuise \u00eenainte \u00een castel? Nu se \u0219tie. Legenda spune c\u0103 au fugit cu to\u021bii \u00een timpul unei nop\u021bi at\u00e2t de \u00eentunecate \u00eenc\u00e2t nu \u00ee\u021bi puteai vedea m\u00e2inile ridicate \u00een fa\u021ba ochilor. Pentru prima oar\u0103, Luna a murit, iar stelele i-au urmat, ca s\u0103 \u00eenvie apoi \u00een noaptea urm\u0103toare, lumin\u00e2nd pustiul.<\/span><\/p>\n De ce nu s-au mai \u00eentors niciodat\u0103? De ce nu le-a luat altcineva locul celor disp\u0103ru\u021bi? De\u0219i b\u0103tr\u00e2nii spun c\u0103 nimeni nu mai calc\u0103 pragul por\u021bilor de fier, eu am v\u0103zut cu ochii mei lumina slab\u0103 care r\u0103zbe\u0219te prin fereastra pe jum\u0103tate spart\u0103, aflat\u0103 \u00een v\u00e2rful celui mai \u00eenalt turn. Din nefericire, nu numai eu am v\u0103zut-o, ci \u0219i tineri a c\u0103ror curiozitate le-a biruit ra\u021biunea.<\/span><\/p>\n \u00a0Au ap\u0103rut pove\u0219ti cum c\u0103 \u00eentre pere\u021bii de st\u00e2nc\u0103 ar s\u0103l\u0103\u0219lui o femeie frumoas\u0103 cum nu s-a mai v\u0103zut pe P\u0103m\u00e2nt. C\u0103 ochii ei v\u0103d p\u00e2n\u0103 \u00een miezul sufletului t\u0103u \u0219i c\u0103 \u00ee\u021bi poate \u00eendeplini orice dorin\u021b\u0103 doar dac\u0103 petreci o noapte \u00een castel. \u00cen nop\u021bile furtunoase, ochii \u00eemi jucau feste, c\u0103ci, cum priveam \u00een sus, spre culmea abrupt\u0103 a muntelui, vedeam un corp palid cum se apleac\u0103 peste balustrada balconului aproape pr\u0103bu\u0219it. P\u0103rul \u00eei era negru, unduindu-se asemenea unui bici \u00een b\u0103taia nemiloas\u0103 a v\u00e2ntului. Nu m-a surprins at\u00e2t prezen\u021ba ei c\u00e2t m-au surprins sclipirile sidefii ce \u00eei \u00eempodobeau spatele.\u00a0<\/span><\/p>\n Cei din sat spuneau c\u0103 am \u00eennebunit \u0219i s\u0103 nu dau crezare b\u0103ie\u021bilor ce vin din ora\u0219 pentru a cuceri, a\u0219a cum o numeau ei, pe nemiloasa z\u00e2n\u0103. Dar cum s\u0103 nu le dau crezare, c\u00e2nd vedeam cum, la orele imposibile ale dimine\u021bii, un c\u0103l\u0103re\u021b se apuc\u0103 s\u0103 str\u0103bat\u0103 muntele ca mai apoi s\u0103 nu mai coboare niciodat\u0103.\u00a0<\/span><\/p>\n \u00a0\u00cen timp, zece cavaleri boga\u021bi, veni\u021bi din toat\u0103 lumea, au pornit agale spre castel. Nou\u0103 nu s-au mai \u00eentors. Unul singur a reu\u0219it s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la baza muntelui, f\u0103r\u0103 cal, cu sabia rupt\u0103 \u0219i armura \u00eens\u00e2ngerat\u0103. Cu ultimele puteri, \u00eengrozit, gr\u0103ia despre o scorpie cu m\u00e2ini osoase \u0219i degete lungi, cu gheare ce se repezeau s\u0103 sf\u00e2\u0219ie. O fi ajuns acel cavaler la baza muntelui, dar nu i-a mai fost dat s\u0103 \u00ee\u0219i vad\u0103 casa, c\u0103ci \u00een aceea\u0219i zi i s-a s\u0103pat groapa, iar aceasta l-a primit f\u0103r\u0103 prea mult fast.<\/span><\/p>\n \u00a0B\u0103tr\u00e2nii au \u00eencercat s\u0103 ne conving\u0103 de nenorocul de a da peste o ceat\u0103 de lupi fl\u0103m\u00e2nzi, c\u0103ci conform lor aceia sunt cauza mor\u021bii b\u0103rba\u021bilor suficient de nerozi c\u00e2t s\u0103 se aventureze \u00een acele p\u0103r\u021bi ale \u021binutului. \u00cen sat au \u00eenceput revolte, tinerii cereau lupt\u0103, b\u0103tr\u00e2nii cereau nep\u0103sare.<\/span><\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0C\u00e2t despre mine, eu o vedeam tot mai des. La balcon, la fereastr\u0103, la baza muntelui, d\u00e2nd t\u00e2rcoale, privind cu jind spre sat. \u00cen somn o visam aproape de fiecare dat\u0103 cum mergea singur\u0103, descul\u021b\u0103\u00a0 pe holurile reci, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-o rochie de culoarea corbului. M\u0103 uimea contrastul \u00eentre ve\u0219mant \u0219i pielea alb\u0103, aproape translucid\u0103. Singura urm\u0103 de culoare era movul pierdut al aripilor care p\u0103reau m\u00e2ncate de molii. \u00cei auzeam \u0219oaptele, suspinele, murmurul \u00een timp ce c\u00e2nta o melodie trist\u0103. Diminea\u021ba, c\u00e2nd prima raz\u0103 de soare \u00eemi atingea chipul auzeam b\u0103t\u0103i de aripi si m\u0103 min\u021beam c\u0103 e o pas\u0103re.\u00a0<\/span><\/p>\n \u00a0Au trecut luni de zile, timp \u00een care au mai disp\u0103rut \u00eenc\u0103 zece cavaleri, iar \u0219oaptele femeii s-au transformat \u00een pl\u00e2nsete \u0219i urlete de agonie.\u00a0<\/span><\/p>\n St\u0103team la pervazul dormitorului meu, contempl\u00e2nd dac\u0103 s\u0103 m\u0103 aventurez \u0219i eu pe urmele celor de dinainte. O sim\u021beam cum m\u0103 strig\u0103, iar tenta\u021bia cre\u0219tea. Oare \u00eei strigase \u0219i pe ceilal\u021bi ? G\u00e2ndurile \u00eemi erau \u00eence\u021bo\u0219ate de imaginea z\u00e2nei, ghemuit\u0103 \u00eentr-un col\u021b, \u0219optindu-mi numele. S\u0103 r\u0103spund oare chem\u0103rii?\u00a0<\/span><\/p>\n \u00a0\u00a0Noaptea s-a a\u0219ternut, iar eu am ie\u0219it tiptil din sat, \u00eendrept\u00e2ndu-ma spre munte. Luna mi-a ar\u0103tat c\u0103rarea \u0219i, anevoie, am pornit, tremur\u00e2nd, spre Iad.”<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Compunere scolara – 17 ani „Cei \u00een v\u00e2rst\u0103 spun c\u0103 acel castel era p\u0103r\u0103sit de genera\u021bii. \u0218i de ce nu ar fi? O construc\u021bie singuratic\u0103 din piatr\u0103, coco\u021bat\u0103 pe un varf de munte, deasupra unei prapastii ad\u00e2nci. Turlele lui, \u0219i anume cele care au ramas \u00een picioare, str\u0103pungeau cerul, pierz\u00e2ndu-se \u00een cea\u021ba deas\u0103 de deasupra. … Continu\u0103 lectura Zana<\/span>