{"id":3264,"date":"2021-02-22T20:35:43","date_gmt":"2021-02-22T18:35:43","guid":{"rendered":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/?p=3264"},"modified":"2025-11-06T11:33:57","modified_gmt":"2025-11-06T09:33:57","slug":"invitatie-in-paris","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/?p=3264","title":{"rendered":"Invitatie in Paris"},"content":{"rendered":"\n<p>Nu intotdeauna citesc si paginile de multumiri de la sfarsitul unei carti; exceptand cazurile in care chiar sunt curioasa si sper sa gasesc informatii in plus despre sursele de inspiratie ale autorilor sau despre cat de mult din carte, daca e vorba de personaje reale (cum e cazul in &#8222;Madame Picasso&#8221; de Anne Girard si, am aflat ulterior, si in &#8222;Un apartament la Paris&#8221;), este documentat si cat inventat. <\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image\"><img data-recalc-dims=\"1\" loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"194\" height=\"299\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/anne-girard-madame-picasso-nemira-a-1777141-299x299.jpg?resize=194%2C299\" alt=\"\" class=\"wp-image-3247\"\/><\/figure>\n\n\n\n<p>La finalul partii de multumiri a primului roman publicat al autoarei Michelle Gable, &#8222;Un apartament la Paris&#8221;, am gasit insa un fragment pe care il preiau aici, pentru ca surprinde exact ce gandeam si eu atunci cand am inaugurat rubrica de calatorii in gand: &#8222;&#8230; dragi cititori care ati parcurs aceasta carte sau care n-o s-o faceti, va multumesc pentru ca descoperiti lumi  noi si le impartasiti cu altii. Va multumesc pentru ca vorbiti despre ele si pentru legaturile care s-au creat astfel. Va doresc multe alte calatorii si un drum cat mai scurt pana la urmatoarea voastra carte favorita.&#8221;<\/p>\n\n\n\n<p>Frumos, nu? M-am simtit cumva inclusa \ud83d\ude42<\/p>\n\n\n\n<p>Ce leaga aceste doua carti pe care s-a intamplat sa le citesc una dupa cealalta? Evident, Parisul. Care imi apare foarte des in ultima vreme in carti &#8211; (slaba) consolare pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie, acum aproape un an, o calatorie visata si stabilita aproape ora cu ora; stiu, am mai zis-o, sanatosi sa fim!<\/p>\n\n\n\n<p>Si ce mai leaga cele doua carti? In fiecare dintre ele urmarim cate o tanara fata fugita, una de  acasa, alta de la maici, atrase de mirajul Orasului Luminilor, fiecare gasindu-si de lucru in vestita metropola la cate unul din cabaretele in voga atunci ca si acum: Folies Bergere, respectiv Moulin Rouge.<\/p>\n\n\n\n<figure class=\"wp-block-image\"><img data-recalc-dims=\"1\" loading=\"lazy\" decoding=\"async\" width=\"192\" height=\"299\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/michelle-gable-un-apartament-la-paris-humanitas-2015-a-462921-299x299.jpg?resize=192%2C299\" alt=\"\" class=\"wp-image-3249\"\/><\/figure>\n\n\n\n<p>In fiecare dintre carti marea pasiune a protagonistelor se intampla sa fie un pictor: intr-una din ele un artist atat de complet necunoscut mie incat l-am considerat fictiv, Giovanni Boldini, in cealalta, evident, Pablo Picasso. Pablo Picasso ajunge sa fie pomenit, de fapt, in ambele volume.<\/p>\n\n\n\n<p>Amandoua scrierile te introduc in atmosfera Belle Epoque, &#8222;Un apartament la Paris&#8221; mai mult in perioada ultimului deceniu al secolului XIX, in timp ce &#8222;Madame Picasso&#8221; ii urmeaza cumva, cronologic, cu anii primului deceniu de secol XX si dupa. <\/p>\n\n\n\n<p>Veti afla atat despre lumea licitatiilor de arta (licitatia din &#8222;Un apartament&#8230;&#8221; chiar a avut loc, se pare, iar apartamentul insusi chiar a existat &#8211; imagini ale sale se regasesc pe net, descoperirea sa starnind mare valva in anul 2010) si universul ebenistilor cat si, in &#8222;Madame Picasso&#8221;, despre iubirile artistului si in principal despre cea mai enigmatica si tragica dintre acestea, Eva Gouel.<\/p>\n\n\n\n<p>Ambele carti mi-au amintit de un film care mi-e foarte drag si pe care in consecinta l-am urmarit de multe ori: &#8222;Midnight in Paris&#8221; al lui Woody Allen, cu a sa eterna fascinatie a vremurilor de aur care, nu-i asa, sunt mereu cele din trecut.<\/p>\n\n\n\n<p>Iar urmarindu-i plimbarile prin Paris americancei April Vogt din &#8222;Un apartament la Paris&#8221; nu am putut sa nu-mi amitesc si de o mini serie simpatica de pe Netflix, &#8222;Emily in Paris&#8221;, care cu imaginile sale colorate a mai ostoit un pic (dar un pic, ca rana e mare&#8230;) dorul de Paris. <\/p>\n\n\n\n<p>Deci daca vreti sa faceti o baie de Paris, Parisul de atunci, Parisul de acum&#8230; Eu am in asteptare si &#8222;Doamna de la Ritz&#8221; a lui Melanie Benjamin &#8211; ocaziile de a &#8222;pleca&#8221; intr-acolo nu lipsesc.<\/p>\n\n\n\n<p>Si din cand in cand merge si o plimbare cu Googlemaps prin Paris &#8211; am constatat ca se poate chiar &#8222;intra&#8221; in unele magazine &#8211; am &#8222;intrat&#8221; chiar intr-unele in care in viata reala nu as avea tupeul nici sa ma opresc in fata vitrinei. <\/p>\n\n\n\n<p>In concluzie, avem la indemana multiple mijloace (carte, film, net&#8230;) pentru a crea ceea ce autoarea &#8222;Elegantei ariciului&#8221; (alta scriere cu actiunea in Paris &#8211; m-am dus chiar, cu Googlemaps, sa &#8222;vad&#8221; cladirea din carte, ca si strada din &#8222;Toate florile Parisului&#8221;)  numea &#8222;un altundeva chiar aici&#8221;.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu intotdeauna citesc si paginile de multumiri de la sfarsitul unei carti; exceptand cazurile in care chiar sunt curioasa si sper sa gasesc informatii in plus despre sursele de inspiratie ale autorilor sau despre cat de mult din carte, daca e vorba de personaje reale (cum e cazul in &#8222;Madame Picasso&#8221; de Anne Girard si, &hellip; <a href=\"https:\/\/www.cutreiera.ro\/?p=3264\" class=\"more-link\">Continu\u0103 lectura <span class=\"screen-reader-text\">Invitatie in Paris<\/span> <span class=\"meta-nav\">&rarr;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false},"version":2}},"categories":[4],"tags":[],"class_list":["post-3264","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-calatorind-in-gand"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack-related-posts":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_likes_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3264"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5757,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3264\/revisions\/5757"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3264"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3264"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cutreiera.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3264"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}