![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/tentatia.jpg?ssl=1\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/p>\n\n\n\n
E cartea care mi-a facut cunostinta cu Lorenzo Marone, pe care am mai pomenit-o si despre care am stiut ca merita propria ei postare. Pentru ca uite numai cate citate, zic eu, memorabile.<\/p>\n\n\n\n
„… pana la o anumita varsta am dus o existenta destul de „normala”, fara emotii deosebite. Problema e ca atunci cand te apropii de sfarsit, incep sa te viziteze noaptea multe glascioare iritante care susotesc insistent: Hai, misca-te, nu lancezi in casa, fa ceva nebunesc, incearca sa gasesti un remediu pentru toate lucrurile „nefacute” din mizerabila ta viata. (…) Nu-i deloc simplu sa recuperezi timpul pierdut, in cativa ani trebuie sa corectezi o existenta. Aproape imposibil. Ciudat, cand incepi sa intelegi cum stau lucrurile suna gongul…”<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„Se stie, un lucru de care te bucuri, indiferent daca este o masina, o casa, un serviciu, sau chiar o femeie, se consuma ca o lumanare. Nu ne vom obisnui insa niciodata cu ceva ce nu avem. „<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„… daca doresti ceva, asteptarea se transforma in speranta si face ca timpul sa fie demn de trait.”<\/p>\n\n\n\n
„Credem ca viata nu se termina niciodata si ca dupa colt exista intotdeauna noutatea care va schimba totul. E un soi de tragere pe sfoara pe care o facem cu noi insine, in asa fel incat sa nu ne suparam prea tare pentru un esec, o sansa disparuta, un tren pierdut.”<\/p>\n\n\n\n
„Credem ca nu avem nevoie de nimeni pana cand ne dam seama ca nu mai avem pe nimeni.”<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„Iti petreci viata crezand ca intr-o buna zi se va intampla ceea ce speri, numai ca ajungi sa-ti dai seama ca realitatea e mult mai putin romantica decat crezi. E adevarat, uneori visele se prezinta la usa ta, dar numai daca ai avut grija sa le inviti. Altfel, poti fi sigur ca vei petrece seara singur.”<\/p>\n\n\n\n
O carte dura. O carte care pe mine a ramas sa ma obsedeze – acel biet pestisor rosu…<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
Si cu un final dramatic, care reuseste sa se transforme intr-o pledoarie pentru viata si pentru micile bucurii care o tes.<\/p>\n\n\n\n
„Imi place mirosul de mancare gatita care vine de la fereastra deschisa, sau perdeaua care vara se da usor la o parte pentru a lasa sa treaca vantul. Imi plac cainii care, pentru a te asculta, isi inclina capul, sau o casa proaspat varuita. Imi place cand o carte ma asteapta pe noptiera. Imi plac borcanele cu marmelada si luminile galbene ale orasului. (…) Imi place cine stie sa ceara iertare. Imi place cine inca n-a inteles cum sa se descurce in lumea asta. Imi place cine stie sa ceara. Imi place zambetul copiilor mei. Imi place cel care stie sa se iubeasca. (…) Imi place cel care lupta in fiecare zi sa fie fericit.”<\/p>\n\n\n\n
Si care, dat fiind faptul ca autorul a publicat relativ recent o carte care il are ca personaj pe acelasi Cesare Annunziata („La vita a volte capita”), poate nu este un final.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O carte despre „un om frumos care face totul ca sa para urat.” O carte despre viata, despre fericire, despre trecerea timpului, despre aspiratii. O carte frumoasa despre multe teme triste, apasatoare. E cartea care mi-a facut cunostinta cu Lorenzo Marone, pe care am mai pomenit-o si despre care am stiut ca merita propria ei … Continu\u0103 lectura „TENTATIA DE A FI FERICIT” – LORENZO MARONE<\/span>