![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/maine-poate.webp?ssl=1\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n„Cu totii ne dorim o viata plina de mari aventuri, iubiri imposibile, visuri de urmarit si idei pe care sa le punem in valoare. Cu totii murim de nerabdarea de a ne azvarli cu bratele deschise in lume, pentru a ne demonstra capacitatile, pentru a spune ca valoram ceva, pentru a atrage atentia celorlalti si a gasi un sens acestui lucru imens, si totusi atat de mic, pe care-l numim viata. Seara insa, cu totii ne intoarcem acasa si ne asezam comod pe divan, asteptand ca cineva sa-si vare picioarele reci sub noi sau sa ne spuna ca e gata cina. Nu le-as numi simple obisnuinte, ci doar o maniera de a face bolta de deasupra noastra mai putin impunatoare, ca sa simtim ca avem un loc unde sunt suficiente micile noastre gesturi cotidiene pentru a face ca lucrurile sa functioneze.<\/p>\n\n\n\n
Sa fii rutinier nu e chiar atat de rau.<\/p>\n\n\n\n
Copiii sunt rutinieri. Si cainii.<\/p>\n\n\n\n
Cele mai bune fiinte din lume.”<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
De mirare ca acesta este unul dintre citatele mele preferate? Mai ales finalul ? \ud83d\ude42<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„Casele au nevoie de copii si de caini ca sa nu imbatraneasca.”<\/p>\n\n\n\n
„… exact in fata micilor forme de viata nestiutoare mi se pare ca simt ecoul vocii Sale, in privirea blanda a unui caine, ca si in traiectoria bizara a unui licurici.”<\/p>\n\n\n\n
„… suntem cu totii incontinuu in cautarea cuiva care sa ne insoteasca de-a lungul drumului, impinsi de la spate de dorinta de a gasi iubirea eterna, fie ea a unui fiu, a unui tovaras de viata sau a unei mame, si nici macar nu ne dam seama ca uneori e suficient un prieten care te asteapta cu masa pusa si cu un mesaj pe usa de la intrare, sau ochii umezi ai cainelui tau, care te priveste fara vreun motiv anume.<\/p>\n\n\n\n
N-as vorbi de dragoste, un cuvant tocit, as vorbi mai degraba de „atentii”.<\/p>\n\n\n\n
Ceea ce ne lipseste, ceea ce poate sa ne faca sa ne simtim mai bine, se gaseste in acest mic cuvant pe care un caine il cunoaste mai bine decat noi: atentii.”<\/p>\n\n\n\n
„Avem nevoie sa pastram putin din traseul copilariei noastre, chiar si numai o amintire care sa ne ajute sa transformam realitatea in ceva mai romantic si mai colorat. Unii, din cand in cand, reusesc, multi altii nici nu incearca. Numai foarte putini isi fac din asta un tel in viata: sunt visatorii, cei carora lumea le spune nebuni.”<\/p>\n\n\n\n
„Nu credeam ca in copilaria altora se poate regasi o bucatica dintr-a ta si ca o camera impodobita ar putea sa-mi transmita aceeasi senzatie de siguranta pe care o aveam atunci cand eram mica si stateam in pat sa citesc, cu veioza aprinsa si zgomotul televizorului care se strecura pe sub usa, din salon.<\/p>\n\n\n\n
Poate de-asta, la un moment dat, apar copiii: pentru ca sa le impodobesti camera cu atatea animalute caraghioase te ajuta sa uiti pentru o clipa, doar pentru o clipa, ca timpul jocurilor s-a sfarsit deja.”<\/p>\n\n\n\n
„Daca pustiul asta ar fi cu adevarat fiul meu, acum as fi extrem de multumita sa-i vad ochii fericiti, in care straluceste o lumina orbitoare, o sclipire de incredere in viata, in viitor si mai ales in el insusi.<\/p>\n\n\n\n
Lumina aceea e singurul mare dar pe care poate si trebuie sa ni-l faca un parinte.<\/p>\n\n\n\n
Tot restul e fara importanta.” <\/p>\n\n\n\n
„…ei, copiii, simt tot si isi dau seama de tot, de un cuvant nelalocul lui, de o intonatie gresita, de un gest nesocotit. Retin si pastreaza micul necaz deseori fara ca sa-si dea seama, ramanand muti, astfel incat necazul se adauga altora, si, cu timpul, contribuie la formarea unui soi de ghem de dezamagiri pe care adultii il numesc maturizare.”<\/p>\n\n\n\n
„… as fi intrebat bucuros daca el are habar unde ajung toate vietile care s-ar fi putut naste din iubirile netraite, din intalnirile astea atat de scurte.<\/p>\n\n\n\n
Daca exista undeva un loc magic, locuit de povesti niciodata incepute.”<\/p>\n\n\n\n
„Familiile speciale nu exista, Kevin.<\/p>\n\n\n\n
Exista persoane speciale.<\/p>\n\n\n\n
Cu un pic de noroc, uneori poti intalni una.<\/p>\n\n\n\n
Si e deja mult.”<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„… daca ma enerveaza ceva la genul masculin e ca-si aroga dreptul de a sti ce e bine si ce nu e bine pentru o femeie…”<\/p>\n\n\n\n
„… de atunci ma saluta cu respect, probabil pentru ca ma considera o femeie adevarata. Daca prin femeie adevarata se intelege una care nu accepta sa fie calcata pe batatura si lupta pentru ea si pentru cei dragi ei, atunci da, sunt o femeie adevarata.”<\/p>\n\n\n\n
Cartea aceasta a avut pe timpul pandemiei o mini continuare in format electronic, scrisa in scop caritabil de catre autor, care a dorit sa-si aduca astfel contributia la strangerea de fonduri pentru un spital din Napoli. M-am bucurat sa am in sfarsit acces la ea zilele acestea.<\/p>\n\n\n\n
„La primavera torna sempre”\/ „Primavara revine intotdeauna” – Primavara fiind si numele randunicii din „Maine poate…”. Impresionanta reintoarcerea prin paginile sale la acele timpuri stranii si dureroase.<\/p>\n\n\n\n
Din nou despre viata cotidiana, despre micile acte care o compun, repetandu-se zi de zi, despre o normalitate la care atunci nu mai speram. <\/p>\n\n\n\n
„Ma intorc pe urma pasilor mei, cele mai multe obloane sunt tacute, cateodata mai trece cate un scuter, dar nimeni nu pare sa se mai grabeasca asa ca altadata. Din apartamentele de sus se aude cate o melodie, din cele de jos telejurnalul, cateodata briza aduce cu sine mireasma de ragu, care cine stie de unde s-a pornit si care ma duce cu gandul la duminicile copilariei mele.”<\/p>\n\n\n\n
Cartea debuteaza cu poezia „Primavara” a lui Luca Carboni. Incercam aici o traducere – noroc ca e cu rima alba:<\/p>\n\n\n\n
„Lasa in seama altora proiectele prea lungi<\/p>\n\n\n\n
imbogateste timpul tau si nu cerca<\/p>\n\n\n\n
mai mult decat painea cea de toate zilele<\/p>\n\n\n\n
lasa-te purtat de viata<\/p>\n\n\n\n
si nu dispera nicicand.”<\/p>\n\n\n\n
Si vorbind de painea cotidiana, din carte am aflat despre existenta a doua retete pe care chiar imi propun sa le incerc: scarpariello<\/em> (un fel de mancarea cizmarului) si o pizza ciudata, specifica zonei, de care chiar nu auzisem: pizza di scarole<\/em> – cu andive, stafide, ansoa, capere si masline… Ciudata, nu? Dar atata vreme cat tarta cu care am cel mai mare succes este cu praz si pere, combinatie la auzul careia multi fac ochii mari…<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" „Parintii ar trebui sa-i invete pe copiii lor sa urmareasca pasiuni, nu planuri… Pasiunile iti pot darui si un pic de fericire din cand in cand, planurile niciodata. Dimpotriva, ti-o alunga. Pentru ca te fac sa-ti muti obiectivul mereu mai departe.” Nu puteam lasa nementionata cea de a patra carte a lui Lorenzo Marone tradusa … Continu\u0103 lectura „MAINE POATE AM SA RAMAN” – LORENZO MARONE<\/span>