![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/20220910_155616-scaled.jpg?ssl=1\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\nDeci: Burford, satul asezat in panta, cu pravalii, hanuri si galerii de arta de o parte si de cealalta a strazii. Strada pe care ne purtam din nou, cu placere, dupa mai bine de 9 ani, pasii. Nu mai sperasem, dar iata. <\/p>\n\n\n
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\nMagazinul cu kituri pentru goblenuri de care pomenisem pe atunci nu mai exista. Sau nu mai nimerim noi chiar acolo.<\/p>\n\n\n
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\nAvem un pic de timp sa ne varam si pe stradute pe care nu mai fuseseram; fata de pozele gri de la prima descindere in zona, acum rezulta niste fotografii pline de culoare.<\/p>\n\n\n
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\nBurton-on-the-Water, inca preferatul meu, ne asteapta la fel de fermecator, cu rausorul plin de rate in care acum, fiind cald, sunt si copii in apa pana la glezne.<\/p>\n\n\n
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\nLuam masa la prima locatie atragatoare care ne iese in cale, „The Dial House”. Cumva regretam mai tarziu, pentru ca o alta locatie, „The Rose Tree”, unde voiam sa luam desertul, ne-ar fi primit desi nu aveam rezervare… dar doar pentru un full lunch<\/em>, pe care deja il serviseram. Nu am mai reusit niciodata sa gasim deschis acest restaurant mult cautat de pe malul raului…<\/p>\n\n\n Tot pe maul raului, la mica distanta de restaurant, se afla in partea dreapta un muzeu auto iar in stanga cladirea mea preferata din sat – resedinta primarului, oare?…<\/p>\n\n\n Satul este si gazda unui „model village””, un mini Burton-on-the Water reproducand la scara de 1\/9 toate cladirile din sat – construit in anii ’30. Recunosc ca in cele trei ocazii in care am vizitat Burton, dornica sa casc cat mai mult gura pe malurile raului si prin magazine, nu m-am invrednicit sa vizitez aceasta atractie, ea insasi monument istoric, pe langa cele peste 100 de cladiri din sat avand acest titlu – a patra oara, oare, cu noroc?…<\/p>\n\n\n\n Dar iata ca ajungem in Stow-on-the-Wold, care nu este in fapt un sat, ci chiar un orasel. Cu o piata centrala in jurul unei cruci de piatra, magazine de antichitati si multe hanuri.<\/p>\n\n\n Cu regret spun ca la data vizitei acolo nu stiam de celebra usa ce pare sa fi inspirat Portile lui Durin din „Stapanul Inelelor”. Spre rusinea mea chiar am intrat in curtea bisericii Sf. Edward, admirand insa usa principala, bogat decorata cu ocazia unei nunti care tocmai avea loc. De avut in vedere pentru, sper, o a doua ocazie…<\/p>\n\n\n Revenind la nunta despre care vorbeam, aceasta a fost cumva cireasa de pe tort in ziua respectiva, pentru ca s-a dovedit o nunta aristocratica exact ca in filme. Cu o masina (inteleg) din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial asteptandu-i la iesire pe miri si cu doamne cu tinute si palarii cum vazusem in pozele de la Ascott, indreptandu-se dupa nunta spre „The Porch House” – cel mai vechi han din Anglia, unde banuiesc ca a avut loc petrecerea.<\/p>\n\n\n Acum… m-a mai marcat si altceva, recunosc. Pana ne-am mai invartit noi prin oras, deja se terminase aparent ceremonia si toata lumea stransa ca la urs in jurul masinilor de epoca astepta iesirea mirilor. <\/p>\n\n\n Nu aveam cum rata momentul, asa ca am lungit si noi gatul si… domnul pe care l-am banuit a fi bunicul miresei s-a dovedit a fi ginerele, mireasa fiind si ea din aceeasi generatie – foarte eleganta si purtand pe cap o diadema care m-a dus cu gandul la o eventuala ducesa… nu ma pricep la cutumele respective, dar zic si eu. Rochia semana destul de mult cu a lui Meghan Markle – ca sa va faceti, asa, o idee; nu-mi permit sa postez fotografii. Mi-ar fi placut insa sa aflu povestea din spatele unei nunti atat de speciale – din multe puncte de vedere.<\/p>\n\n\n Si asa s-a incheiat vizita noastra in Cotswolds din septembrie 2022. Una care a fost ad literam<\/em> un noroc, pentru ca am revenit dupa atata vreme in Anglia datorita castigarii la un post de radio a unei excursii pentru participarea la premiera unui celebru film – postul de radio este Magic FM iar filmul – „Bilet pentru Paradis” – cu George Clooney, Julia Roberts si interpretul lui Gabriel din „Emily in Paris” – pe care, da, i-am vazut live<\/em>, inclusiv pe Amal Clooney; si deci da, astfel de concursuri chiar sunt pe bune.<\/p>\n\n\n Ceea ce nu banuiam insa pe atunci era ca soarta avea sa-mi mai scoata in cale ocazii de a reveni in Cotswolds. Prima astfel de ocazie – decembrie 2024. Cand, excursia respectiva incluzand si vizitarea Oxford-ului, m-am bucurat sa revin fie si numai in Burford si Burton-on-the-Water – cum spuneam, cele mai vizitate locatii din Cotswolds.<\/p>\n\n\n Am avut deci ocazia de a admira acele locatii de vis si sub stralucirea luminitelor de Craciun, deja aprinse desi copacii inca mai purtau culorile toamnei.<\/p>\n\n\n Nu puteam, evident, rata cladirea mea preferata din Burton:<\/p>\n\n\n Si daca tot vizitasem Cotswolds primavara, toamna si iarna, ce mai ramanea? Vara…<\/p>\n\n\n\n Pentru iunie 2025 insa am ales in Cotswolds o destinatie la care se ajunge mai greu; mai exact nu se ajunge; nu din Londra, ci doar din Stratford-upon-Avon sau pornind chiar din Cotswolds, din Moreton-in-Marsh. Pentru ca aceasta destinatie, Castle Combe, se afla in partea de sud a Cotswolds – zona care se intinde cale de cinci comitate si ajunge pana aproape de granita Tarii Galilor.<\/p>\n\n\n\n Traseul a cuprins de aceasta data, pe langa numitul Castle Combe, oraselul Tetbury si foarte faimosul Bath.<\/p>\n\n\n Tinta mea fiind Castle Combe, nu ma asteptam ca Tetbury sa-mi placa atat de mult. Un orasel foarte cochet, scaldat in soare, cu o strada in trepte foarte instagramabila, cum se zice acum, o piata cu coloane inca functionala, hoteluri, magazine si mici restaurante.<\/p>\n\n\n Unde mai pui, aflat in apropierea resedintei regale pe care o admirasem in serialul „The Crown” – Highgrove, vestita pentru gradinile sale, indragite de actualul rege al Marii Britanii. In oras atrage atentia si magazinul unde se vand produse de pe domeniile regale (inclusiv miere din Transilvania, din care am repatriat un borcanel pe post de suvenir) sau purtand marca Highgrove. Pentru cei care nu ajung tocmai pana in Tetbury, produsele alimentare respective au propriul lor colt si in magazinul Fortnum & Mason din Londra. In ce priveste preturile… cum spuneam, m-am rezumat la niste miere – o esarfa cu imaginea domeniului, realizata in colaborare cu firma Burberry, era in jur de 350 de lire – eu am plecat, ea a ramas acolo.<\/p>\n\n\n Oraselul are un astfel de farmec incat, nu as sti sa spun de ce, e locul din Cotswolds in care m-as vedea petrecand nu doar cateva ore, ci o intreaga vacanta. De fapt… s-ar putea sa stiu de ce: oraselul, comparativ cu alte destinatii din zona, parea mult mai mult al lor, al localnicilor, decat al turistilor si imbia implicit in mai mare masura la tihna.<\/p>\n\n\n Iar in legatura cu Castle Combe, veti zice, vorba poetului: „Ce-i mana pe ei in lupta?” De ce atata zbatere? (Doar pentru a putea face excursia respectiva ne-am cazat doua nopti in Stratford-upon-Avon – nu ca mi-ar fi parut vreun pic rau, Stratford fiind si el o locatie de vis, mai ales in luna iunie, cand este coplesit de flori care invioreaza toate strazile cu case in stil Tudor si malurile Avon-ului, cu flotilele de lebede si alte nenumarate pasari de apa).<\/p>\n\n\n\n Totul a pornit de la o… farfurie. Bine, nu orice farfurie, ci una facand parte dintr-o colectie desenata de Sue Scullard. Erau ani multi de cand imi picasera ochii pe imaginea de poveste si de cand tanjeam sa ajung sa pasesc pe acel podet.<\/p>\n\n\n Am fost surprinsa sa descopar zilele acestea un clasament al celor mai frumoase sate din Anglia si… surpriza-surpriza: cine e pe primul loc, inaintea chiar a campionului veteran Bibury? Chiar Castle Combe . Deci… stam bine pe gusturi.<\/p>\n\n\n Satul este micut dar practic fiecare casa este de coperta de revista. In afara de turisti, nici aceia foarte numerosi data fiind pozitia retrasa, vedem doar o batrana care vinde de pe pragul casei inghetata – are la picioare o galeata in care sa arunci ambalajul si… asta-i toata activitatea economica din zona. Sa mori sa-ti cumperi un suvenir, o carte postala, ceva… nu exista.<\/p>\n\n\n Gasim si un han in care, in fata noastra, niste turisti vin si se programeaza pentru a lua pranzul peste vreo doua ceasuri, dand deja si comanda – inedit…<\/p>\n\n\n Probabil explicatia depopularii satului (care altfel este foarte bine ingrijit la capitolul flori, deci nu are nicicum vreun aer de parasire) ar putea fi gasita in ceea ce ne spusese ghidul: multe casute din Cotswolds sunt case de vacanta ale unor persoane pentru care respectiva locatie poate fi a doua\/ a treia casa de vacanta, deci… prea multe case, prea putin timp; si casutele ajung sa fie nelocuite in marea majoritate a anului. Ce sa-i faci?… Numai probleme de-astea sa avem.<\/p>\n\n\n Pe langa strada principala, unde reusim sa ne facem cu ceva scandal poze pe mult doritul podet ce se vedea pe farfurie (de ce scandal? pentru ca o familie a pus monopol pe locatie si, dupa ce s-au fotografiat, individual si in grup, calare si pe jos, in loc sa mai lase si pe altii stau tot pe podet, admirandu-si pozele de pe telefon si asteptand ziua de ieri in timp ce papornitele pe care si le-au pus la capul podului fac praf orice urma de feng shui); deci pe langa strada principala din sat mai exista o alee in spatele bisericii unde stralucesc in soare cele mai cochete casute.<\/p>\n\n\n Si ca sa nu uit – lebedele de pe farfurie in realitate nu (mai) exista. Si nici din castelul care da numele satului nu a mai ramas azi vreo urma.<\/p>\n\n\n Imi umplu telefonul cu fotografii care ma vor insoti in aproape fiecare luna a anului 2026 din paginile calendarului meu de birou si o luam inapoi spre Stratford – am mai bifat un vis vechi.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Au trecut 12 ani de cand am ajuns pentru prima oara in Cotswolds – si de atunci destinatia aceasta nu mi-a parasit amintirile si visarile. Asa ca atunci cand, 9 ani mai tarziu, am avut din nou ocazia de a calca pe pamant englezesc, nu m-am lasat pana nu am inghesuit, in cele cateva – … Continu\u0103 lectura DIN NOU COTSWOLDS – SI DIN NOU, SI DIN NOU<\/span> <\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n