![\"\"](\"https:\/\/i0.wp.com\/www.cutreiera.ro\/wp-content\/uploads\/fiica-macelarului-bg1.webp?ssl=1\")
<\/a><\/figure><\/div>\n\n\n<\/p>\n\n\n\n
Cartea insasi este deopotriva socanta si ironica, critica atat la adresa Imperiului Tarist aflat in ultimii sai ani de existenta cat si la adresa poporului evreu. Aceste din urma critici pe mine, recunosc, m-au surprins – dar poate nu am citit eu suficiente carti scrise de autori evrei. Ma gandesc oricum ca, scrisa de un autor de alta etnie, cartea avea sanse sa starneasca nu putin scandal. Reiau doar un fragment: „Un evreu nu se poate numi evreu daca nu se ascunde in spatele zidurilor limbii idis si daca nu e un locuitor al citadelei numite stetl. Barbatii nu pot respecta legile religioase decat daca se tin departe de tentatii si le impun femeilor reguli stricte de conduita. Femeile nu pot fi intregi fara sotii lor, chiar daca virtutea barbatilor lor nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Fiecare clipa trebuie reglementata prin reguli si legi bine stabilite, totul trebuie sa fie la locul lui. A incerca sa sfidezi legile halahice inseamna a te pune, de bunavoie, in pericol.”<\/p>\n\n\n\n
Pe fundalul unei saga ce prinde in valtoarea ei o tara intreaga, din care nu lipseste figura traditionala a tatanelui din gandirea slava, autorul aduce in mod repetat in fata cititorului gandirea sa legata de statul autoritar, de traditia strategica a Rusiei privind purtarea campaniilor militare – ce nu pare sa-si fi pierdut din actualitate:<\/p>\n\n\n\n
„… are dintr-o data revelatia faptului ca atunci cand statul isi zdrobeste cetatenii, nu reuseste decat sa-i faca imuni in fata amenintarilor. In cazul in care statul vrea sa-si asigure controlul absolut asupra cetatenilor sai, trebuie sa le lase ceva de pret, o farama de libertate de care sa se agate.”<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
„Rusia nu se lauda cu nimic mai mult decat cu marimea si nimic nu o face sa sufere mai mult decat marimea ei. Imperiul este o uriasa corpolenta care nu poate vedea nimic dincolo de propria burta si nu se poate apleca sa-si lege sireturile: nu va sti niciodata ce se intampla sub faldurile ei de grasime.”<\/p>\n\n\n\n
„Inca de la Razboaiele Napoleoniene, inalt comandantii rusi intelesesera ca nu puteau sa castige o campanie decat daca perseverau indeajuns de mult timp si daca asigurau un flux neintrerupt de soldati pe campul de lupta. Desi pierdeau mii de oameni, mult mai multi decat orice alta armata, chiar daca marea lor majoritate se prapadea din pricina proastelor decizii ale superiorilor, din pricina ca ii abanonau pe raniti si avansau fara sa astepte ca intaririle sa-i prinda din urma, armata tarista avea inca suficient de multi patrioti analfabeti care sa-i asigure atacurile. Razboiul avea sa fie castigat prin uzura adversarului , iar gafele generalilor erau musamalizate dupa proclamarea victoriei.”<\/p>\n\n\n\n
Fanny Keismann se dovedeste a fi un personaj absolut redutabil, caruia nu reusesc sa ii gasesc rival intre eroinele feminine recent intalnite in literatura. Pe langa ea, o multime de alte personaje create cu multa migala si vigoare. Plus niste relatari pentru mine inedite ale Razboiului de Independenta din 1877.<\/p>\n\n\n\n
O lectura surprizatoare, captivanta, profunda si amuzanta in acelasi timp. Personal sunt suficient de intrigata pentru a dori sa citesc si alte opere ale autorului.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa denumiri romantate gen „Fiica ceasornicarului” sau „The Beekeeper’s Daughter”, un titlu gen „Fiica macelarului” vine cumva ca un pumn in nas. Cartea insasi este deopotriva socanta si ironica, critica atat la adresa Imperiului Tarist aflat in ultimii sai ani de existenta cat si la adresa poporului evreu. Aceste din urma critici pe mine, recunosc, … Continu\u0103 lectura „FIICA MACELARULUI” – YANIV ICZKOVITS<\/span>