Am tot pomenit despre magazinele independente din micile orase si satele Angliei, dar in mod clar trebuie sa-i dam Cezarului ce e al Cezarului si deci sa pomenesc si despre magazinele care fac faima Londrei de cateva sute de ani incoace.

Ceea ce eu numesc magazine istorice sunt cele care nu sunt doar vechi ca entitate, dar si functioneaza in cladiri de epoca iar atmosfera din interior este si ea pe masura. Iar vitrinele – opere de arta.

Si ma refer aici la „Harrods” (1849), „Fortnum & Mason” (1707) si „Liberty” (1875). Pe care le-am numit in ordinea in care eu le-am cunoscut.

Inca de la prima mea vizita in Londra am avut pe lista „Harrods”, ajuns obiectiv turistic pentru marea majoritate a celor ce sosesc pe malurile Tamisei. Si singurul de care auzisem pe atunci dintre cele trei. Cel mai mare magazin din Europa si unul dintre cele mai celebre din lume, „Harrods” primeste anual circa 15 milioane de vizitatori. Ii numesc vizitatori pentru ca in mare cam la asta se reduce o incursiune in „Harrods”. Marturisesc ca la prima mea vizita am iesit foarte mandra de acolo cu… o lingurita, un infuzor de ceai si doua globulete (era sezonul).

De altfel, din cate am constatat ulterior, sezonul sarbatorilor de iarna la „Harrods” tine cateva luni bune. In septembrie sigur veti gasi deschis raionul de specialitate – probabil si mai devreme.

Magazinul a „beneficiat” de valva starnita de relatia printesei Diana cu fiul patronului de pe atunci. Casa Regala a Marii Britanii nu-si mai face insa, tot de atunci, cumparaturile la „Harrods”.

Pare sa-si fi mutat sfera de interes la „Fortnum & Mason”, unde am descoperit cu ocazia primei vizite, relativ recenta, o carte publicata de artistii plastici care l-au insotit pe rege de-a lungul timpului in calatoriile sale – cu peisaje din fiecare dintre locurile respective, inclusiv din Romania. Plus cartile de gatit ale fiului reginei. Tot aici se vand, cum mai spuneam la un moment dat, produsele de pe proprietatea regelui, Highgrove.

Ce m-a impresionat cel mai mult insa la prima vizita au fost vitrinele de la „Fortnum & Mason”, care in acel moment erau niste diorame migalos lucrate cu diverse peisaje si doar mici accente turcoaz – culoarea magazinului.

Si m-a amuzat sa aflu despre originile magazinului – intemeietorul sau a pornit vanzand resturile de lumanari de la Curte – unde se cerea ca in fiecare seara sa fie infipte in sfesnice doar lumanari neincepute. Domnul Fortnum, valet la curtea regala, a sesizat magistral oportunitatea de afaceri oferita.

Magazinul are o atmosfera „pe vechi”, in special decoratiunile de Craciun si felicitarile pareau aduse de undeva din secolul XIX.

„Liberty” este cel din urma dintre cele trei in care am pasit, mai exact chiar in acest an. Fatada sa in stil neo Tudor (cladirea a fost construita cu lemnaria provenind de la doua corabii) imi atrasese atentia de la prima vizita in Londra dar cumva mi se paruse a nu fi de nasul meu (nu ca restul ar fi fost) si nu ma bagasem in seama.

„Liberty” s-a angajat de la inceput in promovarea designerilor englezi, dintre care multi faceau parte din curentul „Arts and Crafts” – ruda englezeasca a Art Nouveau-ului. Magazinul a fost in asemenea masura asociat acestui curent artistic incat in Italia respectivul curent a ajuns sa fie mai degraba cunoscut drept „Stile Liberty”.

Magazinul mai este cunoscut si pentru materialele sale textile viu colorate si inflorate. La data vizitei noastre in interior era organizat un colt „Bridgerton”, stilul magazinului potrivindu-se cum nu se poate mai bine cu atmosfera din celebrul serial.

Cam aici se incheie periplul meu printre amintirile legate de templele comertului din Londra. Si da, chiar daca nu ati plecat propriu-zis la cumpararturi (daca da, respectele mele), experienta vizitarii acestor vechi concentrari de lux si bun-gust ce au trecut de mult testul timpului ramane una aparte.