Spre deosebire de multe alte locuri de pe planeta aceasta, care au fost sau mai sunt inca pe lista mea de dorinte, Coventry nu s-a aflat nicio clipa acolo. De fapt de-abia daca auzisem vag despre el.

Insa s-a intamplat ca drumul de la Cambridge la Stratford upon Avon din iunie 2025 sa treaca prin Coventry, mai exact acolo ne-a lasat autocarul luat din Cambridge si tot de acolo ar fi trebuit sa luam spre Stratford ceva tren. (In final s-a dovedit a fi mult mai convenabil si ca timp si ca bani cu Uber-ul. Si afland, la finalul vizitei in Stratford, cam pe unde se situa gara fata de hotelul unde ne cazaseram… chiar ne-am felicitat pentru decizie.)

Zona autogarii nu cred sa fie una plina de farmec prin vreun loc de pe Pamant, deci prima impresie a fost un pic… deranjanta. Si cum tren aveam spre Cambridge de-abia peste o ora si jumatate, vrand-nevrand am ramas sa cascam gura.

Acolo unde imaginea orasului se mai spala, ca sa zic asa, te intampina una dintre cele mai mari si mai frumoase cladiri in stil Tudor pe care le-am vazut – Lychgate Cottages. (Denumire oarecum… nefericita, dat fiind ca lych se intampla sa fie vechea denumire din engleza pentru les/ hoit/ cadavru – acolo fiind pe vremuri poarta prin care erau adusi la biserica din vecinatate cei plecati dintre noi.)

Biserica din imediata vecinatate este Biserica Sfintei Treimi, nu de foarte mari dimensiuni, pe care am luat-o initial drept catedrala orasului.

In fata bisericii se afla un monument (Coventry Cross Monument) dedicat, surprinzator pentru mine, regelui Henric al VI-lea, ultimul rege al dinastiei de Lancaster, nascut in timpul Razboiului de 100 de ani, a carui incapacitate de a conduce tara a dus in final la izbucnirea unui alt razboi celebru, de aceasta data unul intern, Razboiul Celor doua Roze. El ramane insa in istorie ca singurul rege englez incoronat si ca rege al Frantei – la varsta de 10 ani; si fondator al unor celebre lacase de invatamant: Eton, King’s College, Cambridge. Iar pentru cetatenii din Coventry, monarhul care a jucat cel mai important rol in istoria locurilor – la jumatatea secolului al XV-lea, pentru tabara dinastiei de Lancaster, Coventry devenise de facto capitala Angliei.

(Zona este cat se poate de intesata de istorie medievala. In drumul spre Stratford am vazut din masina si indicatoarele rutiere catre castelul din Warwick – resedinta celebrului „facator de regi” din perioada mai sus-amintitului Razboi al Rozelor; mi-a plouat in gura, ca sa zic asa, dar… poate cu alta ocazie.)

Daca iti arunci ochii la stanga din dreptul monumentului lui Henric al VI-lea acestia iti vor cadea, in mod neasteptat, pe statuia unei frumoase domnite calare imbracate… cu nimic. Sau ca sa citez din inscriptia de pe monument, „imbracata doar cu propria-i castitate”.

Numele de pe monument este Godiva si, fiind evident ca nu cu ciocolata cotidiana aveam de a face, am dat, in incultura noastra, o cautare pe net, dand peste superba pictura a lui Collier si peste legenda lui Lady Godiva, care ne spune ca, pentru a-i scuti pe locuitorii din Coventry de o taxa foarte apasatoare pe care lordul, sotul sau, o dorea impusa acestora, Lady Godiva a acceptat pariul sfidator al lordului, care afirmase ca va renunta la taxa doar daca ea va calari goala prin oras. Respectuosi, locuitorii din Coventry s-au ascuns in case pentru a proteja pudoarea stapanei; cu o singura exceptie – un individ care a privit si, binemeritat, si-a pierdut vederea.

Respectivul individ apare la fiecare ora fixa pe fatada turnului cu ceas din apropiere, unde ora de ora defileaza si figura calare a lui Lady Godiva.

Dar vorbeam de micuta biserica, pe care o luasem drept catedrala, data fiind pozitia-i centrala si nevazand altceva mai impunator prin zona. Si care mie imi ramane in amintire prin culoarea albastra sidefie, nemaiintalnita, a interiorului sau umbros si aproape pustiu in acea zi de vara.

Coventry a avut o catedrala – una cu mult mai mare – in fapt una dintre cele mai mari din Anglia. Din care (si asta in mod absolut miraculos) a ramas intreg doar turnul urias. Zidurile care mai stau in picioare te lasa sa ghicesti dimensiunile initiale ale catedralei ce data de la 1300. Si care a pierit in urma bombardamentului german din noiembrie 1940.

Legenda spune ca englezii au stiut de bombardamentul ce urma dar ca, dispunand in zona bateriile antiaeriene, ar fi dat de gol faptul ca deja ajunsesera sa descifreze mesajele secrete germane. Si catedrala a fost lasata neaparata.

Catedrala din Coventry nu a mai fost reconstruita. Langa ea s-a construit un alt asezamant religios, modern, dar care pe noi nu ne-a atras. Ruinele au ramas pentru a aminti lumii, ca si domul atomic din Hiroshima, despre dezastrele razboiului, despre piederi – un mesaj de pace pe care omenirea nu pare sa-l fi receptionat.

Am plecat spre Stratford cu imaginea zdrentelor de vitralii vechi de secole care inca se mai agata, sclipind colorat, de fragmentele de zid.