BRUXELLES – ART NOUVEAU SI STRUMFI

Toata lumea pasionata de Art Nouveau a auzit de Galle, Lalique, Daum, Mucha, pentru a nu mai pomeni de Klimt. De Victor Horta a auzit insa cineva? Eu, una, desi mare admiratoare Art Nouveau si dusa in mai multe ocazii in Belgia, recunosc ca nu auzisem pana la cea mai recenta descindere, pe care am documentat-o se pare ceva mai serios decat in trecut.

Asa ca daca va intrebati cum am reusit sa facem peste 30.000 de pasi din prima zi petrecuta in Bruxelles, ei bine, am petrecut-o la vanatoare (nu una foarte plina de succes insa), de cladiri Art Nouveau.

De ce spun : „nu foarte plina de succes”? Pentru ca nu am reusit sa vizitam in interior niciuna din cele trei cladiri pentru care ne-am deplasat (inclusiv, partial, pe ploaie) pana in zona Avenue Louise.

Dar stati ca l-am lasat in aer pe Victor Horta – daca Galle, Lalique si Daum sunt cunoscuti in principal pentru obiectele lor decorative din sticla si pentru bijuterii, Klimt si Mucha pentru picturi, Victor Horta este, se pare, primul nume in arhitectura Art Nouveau.

Printre multele cladiri Art Nouveau ale Bruxelles-ului noi am avut pe lista Muzeul Horta, Hotel Tassel si in primul rand Hotel Solvay – toate, asa cum am mai spus, aflate una in proximitatea celeilalte, insa nu chiar in proximitatea Grand Place – de aici cei 30.000 de pasi.

Fie ziua sau ora nu au fost cele potrivite, fie, probabil, unele dintre ele chiar (cum pare sa fie cazul Hotel Tassel) nu se viziteaza de fel, cert este ca ne-am multumim (vorba vine) cu niste exterioare nu chiar la inaltimea interioarelor pe care le admiraseram in fotografiile de pe net.

Pe drumul de inapoiere spre centru am admirat (tot la exterior) o alta cladire celebra Art Nouveau, fostul magazin universal Old England, astazi Muzeul Instrumentelor Muzicale. Si aveam sa descoperim pe strazile Bruxelles-ului, ici-colo, si alte cladiri cu elemente Art Nouveau, nementionate pe nicaieri, unele chiar aparent nu prea bagate in seama de nimeni.

Marea surpriza Art Nouveau a venit insa chiar din Place du Marche aux Herbes, fix langa hotelul nostru – Galeria Victor Horta, aflata acolo, gazduia la momentul vizitei noastre un eveniment Gustav Klimt – genul de experienta imersiva de care auzisem dar nu avusesem parte pana in acel moment. Asa ca primul lucru pe care l-am facut in dimineata celei de a doua zile petrecute in Bruxelles a fost o vizita la Galeria Horta, unde ne-am petrecut niste zeci de minute fermecate ascultand muzica in sezlonguri, inconjurate din toate partile de proiectii ale operelor lui Klimt, aduse insa la viata (fluturi zburand, petale purtate de vant etc) gratie tehnologiei moderne; reprezentatia cuprindea inclusiv o experienta de realitate virtuala in lumea lui Klimt – asezat pe un scaun inalt, cu casti si ochelari speciali, intrai intr-o lume in care de jur-imprejurul tau, pe deasupra capului si sub picioarele tale, prindeau viata personajele si decorurile lui Klimt, pana intr-atat incat erai tentat sa intinzi mana sa le atingi.

Bruxelles-ul este in fapt gazda uneia dintre cele mai cunoscute si laborioase lucrari ale lui Klimt, „Arborele Vietii” sau „Friza Stoclet”, un mozaic din ceramica, email si pietre semipretioase aflat in interiorul Palatului Stoclet. Cand spun „cunoscuta” ma refer insa la cunoscuta din fotografii, pentru ca Palatul Stoclet este resedinta privata si proprietarii nu permit accesul in interior. Putini sunt deci, probabil, cei care sa poata spune ca au avut sansa de a vedea cu ochii lor celebra lucrare.

Si daca tot am vorbit de Galeria Horta – vizitand-o nu veti putea ignora un strumf urias cocotat pe o ciuperca exact la intrarea in Galerie: Bruxelles-ul este si locul nasterii simpaticilor pitici albastri cu caciulite albe ce locuiau intr-un sat de ciupercute, pitici pe care ii veti regasi si in fresca pe sub care se trece in drumul spre Gara Centrala venind dinspre Grand Place.