Fredrik Backman este de multi ani autorul meu preferat. O varianta de zi fericita ar fi pentru mine ziua in care descopar in librarie un nou roman al lui Fredrik Backman.

„Invingatorii” a fost cea mai recenta astfel de ocazie. Partea a treia a unei trilogii aflata dupa parerea mea la egalitate cu „Un barbat pe nume Ove”.

Geniale, atat „Scandalul” – prima parte a trilogiei, cat si continuarea sa, „Noi contra voastra”. Ai zice ca sunt despre hochei, dar in final sunt despre orice situatii cu miza mare, care starnesc patimi, controverse si confruntari; dovada – in finalul „Noi contra voastra” stie cineva cu ce scor se termina meciul? Nu, pentru ca nu despre asta e vorba, nici nu iti dai seama decat dupa o vreme ca s-a terminat cartea si tu nu stii scorul. Ultimele pagini din „Noi contra voastra” de-abia le-am citit pentru ca nu mai vedeam de lacrimi; autorul reuseste sa starneasca emotii foarte puternice desi e singurul scriitor pe care il stiu la care nu gasesti aproape niciun adjectiv sau adverb. Doar naratiune. Si totusi…

Iar „Invingatorii”? De neratat. Cu atat mai mult pentru cei ce au parcurs deja „Scandalul” si „Noi contra voastra”. Autorul te anunta din primele pagini in legatura cu finalul; si totusi parcurgi totul cu sufletul la gura, sperand ca, poate, nu ai inteles tu bine, poate… cine stie?

Trecand acum prin citatele pe care le-am marcat in carte, ai zice ca in aceasta a treia parte ar fi vorba mai ales despre relatia parinti-copii. Sau poate asta e partea care mi-a vorbit mie. La acest moment. Si mai e vorba despre catei, despre pasiuni/ obsesii, presiunea sociala, copilarie… Deja mi-e pofta sa iau toata trilogia de la capat.

Las din nou citatele sa vorbeasca. Pentru ca, pentru mine, nimeni nu o face mai frumos si mai profund decat Fredrik Backman.

„Asta e soarta parintilor: la inceput facem toate activitatile de dragul lor, la sfarsit – de-al nostru. In cele din urma, ne dam seama ca totul are de-a face cu faptul ca vrem sa fim acolo unde sunt ei, cat de mult posibil, cat timp ne dau voie.”

Da, da… Ati observat ca atunci cand sunt foarte mici aniversarile lor sunt de fapt prilejuri de petrecere pentru parinti, eventual cu alti parinti cu copii de-o seama? Dupa care merg la gradi si apoi la scoala si incep sa-si faca singuri lista de invitati. Dar parintii vin si ei. Dupa care… nu mai sunt tolerati si devin simpli soferi. Iar dupa ce nu mai e nevoie de ei nici macar ca soferi… stau cu ochii pe ceas/ WhatsApp sperand eventual la ceva fotografii, un pic de barfa a doua zi… asta daca au fost cuminti (ei, parintii).

„Copiii nu ne previn niciodata ca au de gand sa devina adulti, ci, intr-o buna zi, sunt prea mari ca sa vrea sa ne mai tina de mana. Norocul nostru e ca nu stim cand se intampla, altfel nu le-am da drumul niciodata. Cand sunt mici, simti ca innebunesti de cate ori incep sa tipe daca iesi din camera, fiindca atunci nu intelegi ca de fiecare data cand cineva tipa „Tata!” esti important. Pe urma e greu sa te dezobisnuiesti sa mai fii important.”

„…o viata fara obsesii e ca si cum ai sta intr-o sala de asteptare fara usi. Nimeni nu-ti striga numele. Nu astepti nimic.”

„Copilaria trece atat de repede – ca parinte, ai sansa sa faci parte din ea, dar daca nu faci nimic, se intampla mii de lucruri si sansa dispare cu iuteala fulgerului.”

„Toti oamenii au o gramada de fete – depinde cu cine socializam. Ne prefacem, suntem falsi si ne sufocam propria personaliate, numai sa fim acceptati.”

„… cand suficient de multi altii sunt convinsi ca poti sa ajungi departe, pana la urma e greu sa nu incepi si tu sa crezi. Apoi „poti” devine „o sa” si „o sa” devine „trebuie sa”. Trebuie sa ajungi departe. Speranta devine presiune, bucuria se preschimba in stres.”

„Cainii simt tot ce-i mai bun in tine.”

„Toti copiii sunt victime ale copilariei parintilor lor, caci toti adultii incearca sa le ofere copiilor ceea ce ei insisi au primit sau ceea ce le-a lipsit. In cele din urma, copiii fie se revolta impotriva adultilor, fie incearca sa-i copieze. De aceea, cei care si-au urat copilaria au adesea mai multa empatie decat cei care si-au iubit-o. Caci aceia carora le-a fost greu au visat la alte realitati, dar celor carora le-a fost usor le e aproape imposibil sa-si imagineze ca ar fi putut fi altfel. Fericirea e de la sine inteleasa daca ai avut-o de la bun inceput.”

„Cel mai frumos lucru pe care il poti oferi unui copil este un context. Cel mai bun lucru e sa fii parte din ceva.

De aceea doare atat de tare sa fii un altfel de copil. Copilul al carui nume nu si-l aminteste nimeni cand se uita la fotografiile din anii de scoala, pentru ca acel copil n-a fost niciodata parte din copilaria altcuiva, a fost singur in a sa. E atat de frig dincolo de oameni, incat mori inghetat in tine.”

„Vointa e un talent.”

„Nici cainii nu vorbesc. Doar te iubesc.”

„The only time you’ve failed is if you don’t try once more.”

Habar nu am de ce ultimul citat e in engleza. Citatele sunt in ordinea in care apar in carte. Fotografiile sunt de pe net, nu imi apartin. Iar pe langa pofta de a reciti trilogia, pe mie ma incearca acum si un pic de bazaiala. Dar doar un pic.