„… e nevoie de un sat intreg ca sa cresti un copil.” Suna curios ca asta sa fie primul lucru care iti vine in minte cand te uiti in urma la romanul politist de-abia terminat, dar da. Mi-a amintit de o fraza din „Brutaria cu povesti”, si ea despre parenting: „… inimile pot invata sa bata corect numai cand alte inimi bat pentru ele.”
Pentru ca pe langa subiectul mai mult decat sumbru, cartea are darul, neasteptat pentru un roman politist, de a-ti incalzi sufletul. Iti aduce multe imagini luminoase, personaje puternice foarte bine conturate si cu o prezenta invioratoare, scene pline de caldura. Mi-ar fi placut sa ajung vreodata in Monta Clare, daca acest orasel ar fi existat.
O adevarata Odisee care te va purta pe teritoriul Statelor Unite vreme de cateva zeci de ani. Cu multe momente de suspans, revelatii, incertitudine, surprize. Si, cu a sa miere violet, mi-a amintit si de „Viata secreta a albinelor” a lui Sue Monk Kidd:
„Exista un loc unde albinele fac miere mov. (…) Campiile litorale din Carolina de Nord. Dealurile nisipoase. Nu stie nimeni de ce. Dar e mov adevarat. Straluceste. E o dovada, Patch. Exista lucruri magice care te asteapta doar pe tine.”
O carte despre copilarie, despre adolescenta, despre crestere si devenire, despre persoane dragi, despre frumosul care reuseste sa-si gasesca o cale in lume. Chiar si intr-o lume violenta.
„… inzestrarea pentru fictiune estompa o realitate prea dura.”
„La zece ani si-a dat seama ca oamenii se nasteau intregi si ca lucrurile rele jupuiau straturi de pe persoana care fusesesi candva, subtiind compasiunea, empatia si capacitatea de a construi un viitor. La 13 ani stia ca straturile astea pot fi refacute uneori, cand te iubesc oamenii. Cand iubesti.”
Despre dragoste, bunatate, credinta, despre greseli.
„E nevoie de multa putere sa fii cumsecade.”
„- Daca ai vreodata ocazia sa faci pe cineva sa zambeasca sau si mai bine, sa faci pe cineva sa rada, atunci profita! de fiecare data, fara exceptie…
– Si daca e pe socoteala ta?
– Mai ales atunci.”
„Dumnezeu e prima strigare si ultima sansa, de la botez pana pe patul de moarte. Intre ele ne e testata credinta. Banalitatea. Oricine poate sa cada in genunchi cand are o criza, dar s-o faci cand totul e stabil…”
„Daca inveti atunci cand gresesti, poti savura datile cand nu gresesti.”
„Greselile sunt devieri care-ti aduc aminte care-i calea cea dreapta.”
Si, poate neasteptat la un roman politist, despre lectura.
„Cel mai rapid mod de a scapa de ignoranta e sa citesti o carte. O jupoaie cu fiecare pagina pe care o dai, lasa sa intre cunoasterea.”
„Eu citesc cand am perioade grele. Te pierzi o vreme, toti avem nevoie de asta din cand in cand. (…) Cititul nu e un privilegiu… Cred ca toti avem dreptul sa ne lasam in urma problemele si sa evadam in alta lume, fie si numai prin cuvantul scris.”
Despre revederi sperate, de cealalta parte a curcubeului.
” – Mi-e dor de Norma, a spus Charlotte.
– Se zice ca devine mai usor, dar asta doar pentru ca in fiecare zi ne apropiem un pic mai mult de momentul cand o sa-i revedem.”