Nu, nu sariti cu invidia!… Nu sunt in Cesky Krumlov acum; mi-ar fi placut, dar nu. Doar ca de la inceputul lui decembrie 2018, cand am ajuns acolo, tot zic ca voi scrie la vreme de sarbatori invernale si despre aceasta destinatie inedita de Craciun, si de fiecare data am, ca noi toti, cu totul altele de facut in aceasta perioada, si ma trezesc ca a trecut Craciunul, si tot asa. Dar anul asta, gata! Fotografiile le am selectate de anul trecut, asa ca mai ramane treaba cu scrisul.
Am ajuns in Cesky Krumlov, inteleg o fosta enclava germana pe teritoriul Cehiei, inspre granita cu Austria si Germania, mai aproape de Linz si Passau decat de Praga, intr-o excursie cu tematica de Craciun prin Budapesta, Praga si, in final si foarte pe fuga, targul din fata Primariei din Viena; excursie unde, pentru mine, singurele locatii inedite aveau sa fie Bratislava si acest total necunoscut si atat de cochet Cesky Krumlov.
Daca in Bratislava nu stiu daca tanjesc sa revin, in Cesky Krumlov chiar mi-ar placea. Unu: pentru ca as vrea sa vad cum arata si vara; doi si cel mai important: pentru ca, pentru a bifa atatea locatii intr-o excursie de doar patru nopti cu autocarul, am fost haiuiti non-stop si, sincer, chiar nu mi-a tihnit; in special aici in Cesky Krumlov. Iar locul acesta chiar merita luat la picior cu de-amanuntul.
Din parcarea pentru autocare drumul urca pana la castel (pe care evident nu am avut timp sa il vizitam), de unde privelistea asupra urbei ce se intinde de cealalta parte a zidurilor este fantastica: oraselul vechi pare cu totul inconjurat de cursul Vltavei, ca o mica insula medievala intre ape.
Coboram apoi, traversam inelul Vltavei si patrundem in orasel. Ghidul ne lasa in mica piata centrala, sa luam pranzul din ce se gaseste la tarabele de pe-acolo si ni se lasa si un dram de timp la dispozitie, pe care regret si acum ca nu l-am petrecut bantuind pe cat posibil pe stradutele oraselului, pe care aveam sa le vad doar din fuga calului la plecare. Dar doamna ghid ne amenintase atat de strasnic ca ne va lasa acolo daca nu suntem la minut la punctul de plecare din piata, incat nu am vrut sa riscam sa ne pierdem pe undeva si sa ratam plecarea; asa ca am petrecut scurtul ragaz exclusiv in piata. Cum spuneam, regret si acum si mi-as dori sa am ocazia sa recuperez vreodata.
Piata in sine e de dimensiuni modeste si, sub cerul innorat de decembrie, doar cu un puf de zapada, are cu adevarat o atmosfera medievala.
Pe langa cele cateva tarabe la care trebuie sa fii foarte dornic sa pleci de acolo cu ceva ca sa ajungi sa si cumperi, imi atrage atentia un carusel cum nu am mai vazut, bine integrat in atmosfera, complet din lemn.
La plecarea din piata o luam pe alt drum decat la venire, printr-o parte a vechiului oras care cred ca se numeste Latran, unde imi sar in ochi tot felul de magazinele in care cu drag mi-as fi bagat nasul, dar dragonul de ghid se uita urat la mine si cand opresc doar cat sa fac cate-o poza… Ea ma bombane, eu o injur in gand si uite asa iesim in pas alergator la propriu din oras, din nou in spatele castelului si… asta a fost. Suficient cat sa tanjesc sa revin vreodata – God willing, cum zice englezul!
