Primele pagini ale „Fetitei pierdute” m-au umplut in asemenea masura de indignare incat am lasat o vreme cartea din mana. Am revenit si starea de indignare si iritare, chiar furie, a continuat, pana intr-atat incat in ziua in care am reluat cartea am reusit sa ma iau in gura cu toata lumea; simteam nevoia sa insfac pe cineva de gat – in asa masura reuseste sa transmita autoarea starea de angoasa, presiunea si tulburarea personajelor. O carte genial scrisa iar, dincolo de poveste si de personaje, ramane ideea de baza a cartii, ca si in cazul romanului de debut al autoarei, „Fetita din scrisoare„: trimiterea la o lume in care un sot isi putea inchide pe viata sotia intr-un ospiciu daca ajungea la concluzia ca ii era mai bine fara ea; si respectiv la o epoca in care vieti nenumarate de mame tinere si copii inca nenascuti au fost distruse pentru ca actiunile tinerelor nu corespunsesera preceptelor morale ale vremii; si mai erau la mijloc si interesele unor persoane aflate in pozitia de a profita intr-un fel sau altul. Doua romane manifest, pe care le recomand atat pentru mesaj cat si pentru maiestria scriiturii. Iar pentru traiul cu o persoana cu psihoza de razboi recomand si „Un nou inceput” al autoarei Kristin Hannah – din pacate nu totul se termina odata cu razboiul…

In ceea ce priveste „Fetita din scrisoare„, sunt de acord cu afirmatia din prezentarea cartii: volumul „pune la grea incercare taria emotionala a cititorului„. Cu atat mai mult cu cat trimite la evenimente reale din trecutul relativ recent al Marii Britanii. Desi cu unele fracturi de logica (ex. de unde a avut Ivy informatiile pe care i le da Elvirei chiar in prima pagina a cartii; de ce calugaritele nu isi pun problema hainelor purtate de Kitty?) cartea, nemaivorbind de faptul ca este o carte de debut, este geniala. Recunosc ca am citit-o intr-o singura zi, pentru ca… cui ii mai ardea de altceva? Noroc ca a fost o zi libera, si sarbatoare pe deasupra…

Si cautand sa vad ce a mai scris autoarea, am dat si peste „Camera secreta„, pe care o citisem de ceva timp desi este cea mai recenta carte a sa. In titlu nu mai avem acum nicio fetita, dar avem si in aceasta carte cel putin o fetita disparuta si apare si aici o rochita rosie… Si aceasta carte pleaca de la o situatie de natura sa te umple de indignare – statutul in Marea Britanie al moaselor, vazute ca si concurente de medicii barbati lipsiti de intelegere si empatie.

Trei carti deci cu un puternic mesaj feminist, care te fac sa vezi cu ochi mai putin nostalgici viata din Marea Britanie la final de secol XIX si in mare parte a secolului XX. Si, garantat, trei thrillere captivante, pe care le recomand.