Am spus deja ca nu pot vedea pe coperta unei carti cuvantul „biblioteca”/ „librarie” fara sa-mi plece de la sine mana catre volumul respectiv. Asa ca iata-ma ajunsa din nou in proprietatea unei carti a unei autoare japoneze, avand pe coperta o pisica.
Pe masura ce parcurgeam cartea gandul ma ducea din ce in ce mai insistent la filmul „Chocolat” cu Juliette Binoche, Johnny Depp si Judi Dench – vazut si revazut. Daca in film pentru fiecare exista in mod miraculos cate o ciocolata care sa i se potriveasca si sa ii schimbe in bine viata, in aceasta carte pentru fiecare exista – ce altceva? – o carte. (Si nu numai, veti vedea.)
O carte de fiecare data neasteptata, cu totul altceva decat cele dupa care intra in biblioteca fiecare dintre protagonisti. Problemele lor? Cele legate de munca/ ocupatie – fie un loc de munca nemotivant si lipsit de perspective, fie unul ce nu corespunde visurilor protagonistului, fie niciun loc de munca… Spre deosebire de „The Burnout” al Sophiei Kinsella, unde situatia, legata tot de locul de munca si impactul sau asupra calitatii vietii, este una acuta si ritmul unul trepidant, atmosfera din „What you are looking for…” ramane una relativ calma, impacata. O carte care te relaxeaza si la care te intorci cu placere la finalul unei zile de (ce altceva?) munca.
Senzatia (fie ea si una iluzorie) ca ar exista o solutie ideala pentru fiecare, un happy end pentru fiecare problema, este, evident, una foarte placuta. O lectura, deci, magica. O carte despre anumite carti: „Books that made one look forward to tomorrow, or helped reveal hidden depths within oneself.”
Un omagiu adus locurilor in care ne simtim in lumea noastra: un magazin de antichitati („Enmokuya was a place where I could forget everything. All the petty worries of daily life, troubles at school, Mum’s nagging, anxieties about my future – no matter how stressed out I felt, all I had to do was open that door to step into another world. It was a place where I could be myself; where I was accepted for who I was.”), o librarie („Books will always be essential for some people. And bookshops are a place for those people to discover the books that will become important to them. „), o biblioteca („The library is more compact than a normal city one. I reach the stacks and find myself sorrounded by rows of bookshelves. Nostalgia washes over me. This place has atmosphere, different from a bookshop with just new books. In here you sense the weight of time, stretching way back to the past.”) Acest ultim fragment mi-a reamintit biblioteca de cartier, aflata la un parter de bloc, prima la care mi-am facut permis, insotita de un parinte pentru ca nu aveam decat 7 ani – am plans cand, revenita dupa multa vreme in orasul natal si mergand sa-mi revad taramul fermecat al copilariei, am gasit-o desfiintata.
Ca de obicei, imi face placere sa gasesc intr-o carte, spuse de catre autor, lucrurile in care eu insami cred si pe care le spun: „Day off: That reminds me of one more thing I’ve learned since retiring: if you don’t work, there are no days off. Never again will I enjoy the anticipation of freedom and feeling of release at the thought of taking time off work.” Deci… nu prea se verifica acea zicatoare spaniola (cred): „Ce bine e sa nu faci nimic si apoi sa te odihnesti” – odihna nu are acelasi gust daca nu a fost castigata, cateva pagini citite pe fuga, rupte dintr-un program aglomerat, sunt mult mai mult anticipate si savurate decat o carte citita alene pe sezlong in concediu. Asa cum si mesele intrate in legenda, de care ne amintim peste ani, sunt mai ales cele servite cand eram rupti de foame.
Si iarasi, ceva ce am mai spus, despre bucuria cu care ne descoperim pe noi insine in cartile pe care le citim, muzica pe care o ascultam… „People find meaning in the bonus gifts for themselves (spoiler 🙂 ). It’s the same with books. Readers make their own personal connections to words, irrespective of the writer’s intensions, and each reader gains something unique.„
Deci daca, obiectivi si cinici fiind noi, inca va mai incalzeste totusi sufletul ideea de Mos Craciun, de bagheta fermecata, ideea unui eventual pestisor auriu care iti indeplineste trei dorinte… aceasta este o carte pentru voi.
„We all come to understand at some point in our lives that there is no Santa Claus. But the reason Santa Claus remains an integral part of Christmas celebrations is not for the sake of small children. It is because grown-ups who were once children themselves continue to hold the truth of Santa Claus in their hearts even after they become adults, and they live in that belief.”