„CAFENEAUA CU PISICI” – ANNA SOLYOM/ „WE’LL PRESCRIBE YOU A CAT” – SYOU ISHIDA

Inca doua carti cu pisici, care pisici par sa fi luat in ultima vreme cu asalt lumea literara. Mai exact inca o carte cu pisici scrisa de o autoare japoneza – cea de a doua; prima, desi scrisa de o autoare maghiara stabilita in Barcelona, are si ea un personaj japonez – patroana respectivei cafenele cu pisici. (Care cafenele cu pisici sau alte animale de companie inteleg ca au inceput sa apara si pe la noi.)

Cafeneaua cu pisici” este o lectura relaxanta, o poveste moderna pentru oameni mari, in care eroina nu este o cenusareasa oropsita ci o fosta detinatoare de galerie de arta din Londra, ajunsa sa-si plateasca cu greu o chirie chinuita prin Barcelona etc etc Cartea abunda de intelepciune pisiceasca si nu numai. Cu ce m-am imbogatit eu de aici?

In viata se intampla tot felul de lucruri… Dar poate ca e mai bine sa te impiedici decat sa mergi pe un drum care nu duce nicaieri.”

Am invatat de la pisici o lectie foarte importanta… Accepta-te asa cum esti si nu vei mai avea nevoie de aprobarea celor din jur.”

Curiozitatea a omorat pisica… zise Yumi. De fapt, mereu am fost convinsa ca proverbul asta e gresit. Lipsa curiozitatii ne omoara! Cand omul nu-si mai imagineaza nimic, cand nu se mai asteapta sa se intample nimic deosebit si nu mai iese din zona lui de confort, incepe sa moara putin cate putin.”

In schimb cea de a doua carte, desi ai fi zis ca este tot ceva gen „Chocolat” sau „What You Are Looking for Is in the Library„/ „Negustorul de carti„, adica pentru fiecare ciocolata/ cartea – in speta pisica – potrivita, devine pe masura ce o parcurgi din ce in ce mai datatoare de fiori, trece de la fantastica la misterioasa si vag sinistra, astfel ca la final (care inteleg ca nu e tocmai un final, pentru ca ni se pregateste in toamna un nou tratament cu pisici) am ramas nu doar relativ perplexa ci si cu senzatia mai greu de definit pe care mi-a lasat-o demult „Mulholland Drive” – filmul lui David Lynch (daca va suna cunoscut, e domnul care a regizat „Twin Peaks„). Deci… da. Posibil sa ma tenteze totusi si partea a doua…

Si mi-a mai atras atentia ceva: ca si in „What You Are Looking for…”, atat primul capitol al acestei carti, cat si „Cafeneaua cu pisici” merg pe ideea unor personaje cu studii superioare care ajung sa-si gaseasca un tip de salvare sau altul in activitati sub nivelul pentru care se pregatisera, dar care se dovedesc ( in niste circumstante nu tocmai fericite) capabile sa le ofere la sfarsitul zilei un anumit nivel de satisfactie, mai mult oricum decat ar fi crezut initial. Pare sa fie un trend…