Faptul ca aceasta carte a castigat anul trecut Premiul Pulitzer reprezinta, cred, o recomandare suficienta. Sau ar fi trebuit sa reprezinte, pentru ca eu una, luand in mana cartea si citind pe coperta din spate ca actiunea se petrece (si) intr-un ospiciu, mi-am zis „Stiti ce?… Lasati!”
In final insa am cumparat volumul si bine am facut. Cartea reuseste sa te captiveze, in asa fel incat o dai gata in putine zile. Ospiciul in discutie se dovedeste a fi, in carte cel putin, un loc luminos, un refugiu in toata puterea cuvantului, de natura sa-ti dea, neasteptat, o stare de bine. Azilul respectiv chiar a existat in epoca; la fel a existat in realitate si Dr. Thomas Story Kirkbride, cel care a pus bazele, in secolul al XIX-lea, „tratamentului moral” al pacientilor cu varii probleme psihice, prezente in societatea americana cu atat mai mult cu cat aceasta tocmai lasa in urma Razboiul de Secesiune si asasinarea presedintelui Lincoln.
Personajul meu preferat din carte: Dearbhla, genul acela de femeie aparent atotstiutoare si atotputernica, in preajma careia lumea pare ca devine dintr-o data un loc mai sigur si viata, cu toate ale sale, mai putin amenintatoare. Mi-a amintit de femeile moase din „Camera secreta” a lui Emily Gunnis, ca de altfel de toate femeile acestea fara de care nicio comunitate nu avea cum sa existe in urma cu peste o suta de ani: vindecatoare, stiind si adunand plante de leac, pregatind remedii, ajutand la aducerea pe lume a copiilor, alinand. Intelepte si puternice. Si atragandu-si in mod constant ura barbatilor, a tuturor celor ce se temeau de stiinta si puterea lor si le numeau vrajitoare.
Am intalnit si in aceasta carte reflectii asupra puterii prezentului, care apar des in ultima vreme in literatura: „…nu exista pentru totdeauna. Am iesit la plimbare si e o zi frumoasa. Trebuie sa te gandesti… sa iei fiecare zi separat… pana cand se lamureste o cale.”
Autoarea, de care eu nu auzisem pana acum (aceasta fiind de altel prima sa carte publicata la noi) a primit de-a lungul timpului numeroase premii literare. Ma astept deci sa gasesc in librarii, in viitorul apropiat, si volume mai vechi ale sale.