„… zanele sunt la fel ca noi; persoana de langa tine ar putea fi una, iar tu nici nu ai sti.”
Putin datatoare de fiori cea de a doua carte a lui Evie Woods pe care am citit-o. Pentru ca aici partea magica tinde sa fie cea predominanta, autoarea decizand sa se inspire din folclorul celtic: zane – dar nu dintre acelea dragalase gen Disney sau Cicely Mary Barker – vezi mai jos. Ci unele care, in functie de comportamentul umanilor, pot deveni uracioase si chiar foarte periculoase.
Genul de zane ce mi-a aparut si in „Printre ceilalti” a autoarei Jo Walton, despre care am scris la un moment dat. Ocupandu-se printre altele cu schimbarea copiilor – „ocupatie” pe care o mai intalnisem mentionata in „Changeling” a lui Matt Wesolowski si chiar la un moment dat in seria foarte celebra „Outlander”a Dianei Gabaldon.
O carte deci mai sumbra, cu locuri blestemate, case bantuite… dar si cu doua povesti de dragoste. Si cu obisnuita de acum structura a scrierilor autoarei, cu povesti ce se desfasoara in paralel in prezent si trecut si un manuscris secret care sa faca legatura intre ele.
Ce am marcat cu „lipicele”in carte?
„Cei care nu cred in magie nu o vor gasi niciodata.” Roald Dahl
„Daca ne pierdem povestile, ne pierdem pe noi insine.”
„… am vorbit, dar intotdeauna cu un soi de politete fortata. Ca si cum am fi fost doi straini care incearca sa nu-l ofenseze pe celalalt. – Inteleg; ati ajuns sa spuneti ceea ce credeati ca vrea celalalt sa auda. Cu totii avem frica asta, sa nu pierdem relatia.” Dar presupun ca sfarsim prin a ne pierde pe noi insine.”
Si pentru ca o trecusem pe Evie Woods pe lista scriitorilor preferati, am achizionat si „The Mysterious Bakery on Rue de Paris” – inteleg ca la anul, prin februarie, apare si cea de-a patra carte a autoarei, „The Violin Maker’s Secret” – voi fi pregatita „la primire”.
„Brutaria misterioasa…”are o atmosfera mult mai luminoasa, in fapt atat de luminoasa incat am citit cartea aceasta cu portia, cate putin in fiecare seara, ca sa dureze cat mai mult; ca pe dulceata din borcan, savurata lingurita cu lingurita. Genul de carte care sa iti asigure o stare de confort la finalul zilei. Si care sa te faca sa-ti ploua in gura non stop. Ca doar suntem intr-o brutarie, si nu una oarecare. Una care adaposteste o poveste din trecut; si un ingredient secret, cu totul extraordinar, capabil sa schimbe perceptii si… destine.
Avem si aici o scriere misterioasa – de aceasta data un vechi carnetel de retete. Care debuteaza cu o reteta de ciocolata calda: „Chocolat chaud pour rechauffer l’ ame” – exact ceea ce face si aceasta carte – incalzeste sufletul.