O carte care surprinde probabil cea mai „altfel” experienta pe care o poate avea in acest moment un om – cea a vietii traite in spatiu. Am gustat lectura cartii cu atat mai mult cu cat s-a intamplat sa o incep chiar in momentul decolarii cu avionul – probabil cea mai apropiata experienta din viata unui om „normal” fata de ceea ce se intampla in carte.

Originala, profunda, umana… si foarte bine documentata.

Experiente la nivel uman, experiente la nivel planetar: „…in timp ce spectrometrul supravegheaza planeta, in timp ce ziua trece in noapte, care, la randul ei, devine rapid zi, in timp ce stelele apar si dispar, in timp ce continentele trec pe dedesubt in culori infinite, in timp ce prinde din zbor cu periuta o biluta de pasta de dinti, in timp ce isi piaptana parul si se suie obosit la sfarsitul fiecarei zile in sacul de dormit neancorat, unde nu atarna nici cu susul in jos, nici drept, caci aici sus nu exista drept, un fapt pe care creierul ajunge sa-l accepte fara sa se planga, in timp ce se pregateste sa doarma la patru sute de kilometri deasupra oricarui pamant solid in cursul noptii impuse artificial, in timp ce afara soarele rasare si apune spasmodic.”

„Spatiul este singura salbaticie pe care o mai avem. Acum, ca am cucerit si pradat toate frontierele terestre, sistemul solar in care ne aventuram a devenit noua frontiera. La atat se reduce cu adevarat aceasta mare straduinta omeneasca de a explora spatiul, se gandeste el, la o migratie animala, la o incercare de a supravietui.”