O carte in jurul careia s-a facut multa valva in vara aceasta. Cea mai buna carte de fictiune Good Reads Choice Awards, asa cum ne spune coperta.

O carte mai putin spumoasa decat te-ar face sa crezi coperta si titlul, desi da, actiunea se petrece la malul oceanului si da, se bea multa sampanie la o nunta programata sa dureze 6 zile. O carte mult mai sobra (si sumbra) decat te-ai astepta poate. Pentru ca e vorba de protagonisti maturi si deja, pe la 40 de ani, viata a avut timp sa te „sifoneze” mai mult sau mai putin: decese in familie, divorturi, boli, cariere care par blocate… O carte, in primul rand, as zice, despre iesirea din zona de confort si, asa cum ne place tuturor, despre eventuale noi inceputuri. Si da, m-a dus un pic cu gandul la „Biblioteca de la miezul noptii”, dar numai un pic; si un pic mai mult, dar doar la inceput, la „Un barbat pe nume Ove”.

„Ii placeau lucrurile cunoscute, confortabile. Ii placeau ungherele intime in care putea citi netulburata. Cartile care se terminau intotdeauna la fel, personajele din romane pe care le recunosteai usor dupa haine. Paturile cu baldachine elaborate care o protejau de lume (…)”

„Poate ca, de fapt, toti suntem singuri. Poate ca asta inseamna sa fii om: sa te lupti mereu cu ideea ca esti o fiinta unica, limitata intr-un singur corp. Poate ca toti stam noaptea treji si ne convingem in minte ca suntem cei mai singuri oameni din lume.”

„Oamenii fac ceea ce se asteapta de la ei. Oamenii intra intr-un anumit ritm si nu mai ies niciodata din el. Aleg un model de farfurii si apoi le folosesc toata viata.”

Sau poate…?