„Vreau sa scriu o carte care se citeste ca si cum ai bea ciocolata calda.” declara autoarea ca si-a propus. Si da, cartea creeaza o lume plina de culori si sclipiri, cu personaje fantastice vechi (sirene, unicorni) si noi, plina de romantism si optimism.
Pe mine m-au atras ilustratia copertei (Lulu Chen) si tilul. Acum ca am terminat cartea, am ramas cu o stare de relaxare, amuzament, un personaj inedit – Caz, care este o planta care se deplaseaza, gandeste si vorbeste, citatele de mai jos si cu o oarecare nedumerire.
„Nu era vorba ca nu-i placeau oamenii. Doar ca-i placeau mai mult cartile. Ele nu faceau mofturi, nu judecau, nu batjocoreau, nu respingeau pe nimeni. Te invitau inauntru, aranjau pernele de pe canapea, iti ofereau ceai si paine prajita si-si puneau pe tava inimile fara sa se astepte sa faci ceva mai mult decat sa primesti ceea ce aveau ele de oferit.”
„Deschizand caietul, a mangaiat pagina alba, neteda si goala. Era ceva foarte frumos la un caiet lipsit de notite. Era ca si cum ar fi atins o lume intreaga de posibilitati.”
„Tatal sau ii spusese odata ca spera sa gaseasca pe cineva care s-o faca sa zambeasca. Atat. Fara focuri de artificii ca in povesti si-n balade. Nu-i dorise fiori romantici si nici apasarea nesfarsita a dorintei. Ar fi bine sa te mariti cu prietenul tau cel mai bun, i-a spus el. Toate aceste emotii puternice… te entuziasmeaza, dar, in cele din urma, se sting. Intotdeaua. E mai bine sa ai compania potrivita.
Voia ca fiica lui sa-si gaseasca pe cineva care sa-i fie alaturi, care sa rada impreuna cu ea de-a lungul anilor.”
Nedumerirea? Inca nu m-am lamurit daca este vorba despre o carte pentru copii – sa zic totusi ca nu, date fiind dimensiunile de roman si strecurarea printre sirene, inorogi , spirite ale padurii si cai-marini si a unor personaje LGBTQIA+. Adica… eu inca nu intalnisem in basme doamne care se combina intre ele si nici vreo creatura care „prefera sa nu i te adresezi folosind pronume de gen”.
Daca s-a vrut a fi o carte pentru oameni mari, atunci… da, este o carte relaxanta, plina de culoare, o pledoarie pentru reintoarcerea la bucuriile simple, la natura, la valori ca prietenia, comunitatea, empatia, curajul, asumarea. Si cea mai apropiata de lumea copilariei si povestilor clasice pe care imi amintesc sa fi citit-o – cu rezervele de mai sus :-).
