O carte pe care, dupa ce citisem „Negustorul de carti” a aceluiasi autor, o asteptasem cu drag. Mai ales ca promitea, pe langa povesti, si ceva bun de mancat.

Cartea contine o doza destul de mare de poezie. Si dans. Si muzica.

Si urmatoarele panseuri:

„…ar fi spus acum ca pentru copii lumea este ca un aluat pe care il pot framanta. In vreme ce adultilor totul li se pare ca o paine veche.”

„Viata e ca un rau plin de tot felul de mizerii. Iar unii se incalcesc in ele.”

„… inimile pot invata sa bata corect numai cand alte inimi bat pentru ele.”

„… bucuria este singurul lucru care se dubleaza atunci cand este impartasit.”

Cu un tempo destul de lent in prima parte, reuseste sa accelereze pe final si chiar sa surprinda – pe alocuri.

Preferatele mele – Motte, o batrana catelusa soricar si Anouk, personajul copil delicios al cartii, cu al sau „babubam” (baobab) si titlurile de cantecele creatie proprie, pe care va las sa le descoperiti singuri. Cine va parcurge cartea va intelege de ce nu dau citate 🙂