Rareori in viata am avut acea senzatie de vis implinit atat de clara ca in momentul in care, ajunsa in sfarsit in Roma, am aruncat peste umar un banut in Fontana di Trevi – cum aflasem eu ca se face, dintr-o reclama vazuta cu ani in urma. (Trebuie sa recunosc insa ca entuziasmul intalnirii cu fratii nostri latini imi fusese deja in mod neasteptat temperat de insistentele vanzatorilor ambulanti care, derutati probabil de „da”-urile din conversatia noastra, ne tot bagau sub nas ghiduri de calatorie in limba rusa – si asta la picioarele columnei lui Traian!…)

Revenind la Fontana di Trevi: cea mai celebra fantana a Romei este impresionanta in primul rand prin dinamismul siluetelor cailor si prin prezenta impozanta a lui Ocean in carul sau din scoica, desi trebuie sa marturisesc ca mi-o imaginam intr-un spatiu mai larg si nu in piateta care de-abia pare sa-i cuprinda magnificenta. In spatele sau, la poate 10 minute de mers pe jos, in Piazza Navona, asteapta un ansamblu de alte trei fantani, cu Fantana celor patru fluvii  a lui Bernini in centru (Nilul, Gangele, Rio Plata si Dunarea, fiecare aferent cate unui continent), iar la capetele pietei Fantanile lui Neptun si respectiv a Maurului,  pe partea dinspre Campo dei Fiori (statuia maurului – tot opera lui Bernini).

Bernini, artistul despre care se spune ca  a facut mai mult rau Romei antice decat vandalii, pentru ca se pare ca s-a servit de marmura vestigiilor milenare pentru a-si crea propria opera, a lasat insa Romei de azi o serie de sculpturi devenite in memoria mea o parte inseparabila a imaginii  romantice a orasului, impreuna cu leandrii si mimozele Romei si mai ales azaleele, pentru ca am avut sansa ca prima mea vizita la Roma sa aiba loc in luna mai, cand Treptele Spaniole ce unesc biserica Trinita dei Monti cu o alta fantana  a lui Bernini, barca de marmura din Piazza di Spagna, se transforma intr-o mare de flori diafane, albe si roz; momentul in care, venind dintr-o strada laterala, am ajuns la baza treptelor in fapt de seara, trezindu-ma brusc in fata ochilor cu valurile de flori scaldate in lumina reflectoarelor, a fost unul din categoria  „am murit si am ajuns in Rai”.

Fantani sunt nenumarate in Roma: Fantana Tritonului, tot a lui Bernini, in Piazza Barberini, fantanile din Piazza de la Republica, cele de pe strada care le datoreaza numele – Via delle Quattro Fontane – asta doar ce am apucat eu sa vad si sa retin. Astfel incat pentru mine, desi am mers acolo cu gandul la Collosseum, Forumul Roman si Basilica Sfantul Petru, Roma ramane orasul fantanilor. Si pentru ca am pomenit de Bernini, nu trebuie ratate sculpturile sale din Villa Borghese (pe care am pandit-o ani pana sa ii fie terminata renovarea), in special statuia lui Apolo si Daphne, gratioasa, diafana – frunzele dafinului in care se transforma Daphne sunt atat de maiestrit sculptate incat lumina ajunge sa strabata marmura.

Pe   langa celebrele statui antice din incinta Muzeului Vaticanului si pe langa statuile din interiorul  Basilicii Sfantul Petru, nu trebuie ratat nici ansamblul sculptural al lui Michelangelo dedicat lui Moise, intr-o biserica mai ferita dar nu mai putin demna de a fi vizitata: San Pietro in Vincoli (Sfantul Petru in Lanturi), ce adaposteste la loc de cinste chiar lanturile din care Sf. Petru a fost in mod miraculos eliberat.

Iar daca toate fantanile Romei nu sunt de ajuns, se mai gasesc: pentru aceia care au vizitat gradinile de la Versailles frustrati de faptul ca vestitele fantani arteziene nu sunt in functiune decat cateva zile pe an si chiar si atunci doar pentru cateva ore, exista revansa – gradinile Villei d’Este, aflate la distanta de circa o ora de mers cu autobuzul de Roma, in localitatea Tivoli, debordeaza de fantani – arteziene sau nu – care de care mai fanteziste, aflate in functiune non-stop gratie amplasamentului in panta. In plus gradinile adapostesc izvoare, cascade, bazine, grote si statui ale unor creaturi fantastice, de la personaje din mitologia romana si chiar asiatica (vezi fantana zeitei Artemis din Efes) pana la dragoni, nimfe, Pegas, himere etc. Doar pe o singura alee din gradina se pot numara 100 de fantani.

Doua sute de ani dupa construirea lor in secolul al XVI-lea, aceste gradini au continuat pare-se sa constituie o  sursa de inspiratie pentru tot cuprinsul Europei, din Polonia pana in Portugalia. La randul lor creatorii gradinilor Villei au fost inspirati de vestigiile Villei Hadriana – resedinta imparatului Hadrian, aflata si ea in zona; din pacate se pare ca inspiratia a avut si caracter mai putin spiritual – constructorii luand din incinta vilei romane statui si marmura pentru crearea gradinilor de la Villa d’Este.

Ceea ce atrage atentia ca inedit in timpul vizitarii gradinilor, pe langa numarul si varietatea fantanilor, statuilor etc. este modul in care s-a permis integrarea acestora in peisaj: in loc sa fie curatate de muschi, s-a acceptat ca verdeata sa le acopere partial, astfel ca se creeaza impresia unor gradini in acelasi timp vechi si totusi mustind de viata, practic o “simbioza” a ceea ce au realizat imaginatia si mana omului cu  vegetatia din zona. In plus, insasi structura statuilor si fantanilor din gradini nu este cea clasica, cu suprafete lucioase, din marmura, ci da nastere unui aspect granulat, in genul castelelor de nisip, pe care peste timp mi s-a parut ca il regasesc in fatada finalizata de Gaudi a Sagradei Familia.

Ca  recomandari de cazare si masa in Roma – grija mare la numarul de stele – ceea ce la ei poarta trei stele e undeva la nivelul a vreo doua “in banii nostri”; iar localurile frecventate de turisti – fie ele si in zone centrale, fie ele si cu damasc alb si sfesnice cu lumanari pe masa, pot oferi o experienta dezamagitoare – daca aveti ocazia interesati-va unde mananca localnicii insisi cand ies in oras. Stiu ca suna blasfemic, dar in Roma cel mai bine am mancat la… „Planet Hollywood”; Piazza Navona a fost locul intalnirii cu a doua cea mai proasta pizza din viata mea – atat cat suna de incredibil, ne-am intors de la Roma cu o pofta grozava de pizza, pe care ne-am saturat-o pe meleagurile dambovitene. Recomand insa calduros inghetata locala: langa Fontana di Trevi exista o gelaterie care n-ar trebui ratata; in plus, merita o vizita (plus statul la coada, inghetata respectiva fiind recomandata drept cea mai buna din Roma ) gelateria Giolitti (in zona Panteonului) – atat pentru inghetata propriu-zisa cat si pentru localul in sine – acelasi din anul 1900.