Praga nu are nevoie de recomandari. Pentru mine este cel mai frumos oras – dintre cele de mari dimensiuni – in care am pus piciorul; mai frumos decat orase mult mai celebre. Da, este greu sa compari – mai ales locuri cu mosteniri arhitectonice provenind din epoci diferite, situate in zone climatice diferite – caci si vegetatia joaca rolul sau in infrumusetarea unui loc. Cehii au avut insa nu doar sansa de a mosteni/ a-si construi o capitala splendida, dar si inspiratia de a o pastra cu tot ce a strans ea mai frumos de-a lungul secolelor: cladirile medievale par sa fi reusit cumva sa faca loc si suratelor lor mai moderne, astfel incat nu o data vei intalni pe aceeasi strada, in aceeasi piata, practic “umar la umar”, cladiri fastuoase pe care le despart multe sute de ani.   Fiecare casa veche din Praga are istoria ei, spune povestea ei, cateodata chiar legenda ei. Marea majoritate a cladirilor din zona veche a orasului, care in Praga nu reusesc sa iasa in evidenta intre atatea si atatea alte cladiri superbe, daca ar putea fi stramutate intr-un oras mai putin inzestrat din punct de vedere architectonic, ar aparea brusc pe cartile postale si ar deveni peste noapte cladiri emblematice.

Daca reperele principale ale Pragai (Castelul, Podul Carol cu statuile sale si cele doua turnuri de la capete – care sunt printre cele mai vechi cladiri din oras, Piata Veche cu ceasul astronomic cu figurine) impun atmosfera gotica, plina de mister, ce caracterizeaza in primul rand Praga, orasul are si o zestre absolut uimitoare de cladiri baroce si mai ales Art Nouveau/ Jugendstil, pe care le regasesti cu incantare oriunde ti-ai roti capul in zona centrala a orasului. Praga este in fapt si orasul lui Alfons Mucha, cel mai cunoscut artist plastic ceh si unul din principalii exponenti ai curentului Art Nouveau – unele dintre afisele sale se pot admira si in tara noastra, in interiorul Castelului Pelisor, iar muzeul care ii este dedicat in centrul Pragai sigur merita o vizita.

Dar spuneam ca Praga nu are nevoie de recomandari; marea majoritate a romanilor amatori de calatorii, profitand si de sansa de a-l avea in relativa vecinatate, au vizitat deja acest oras splendid. Un loc din Praga care nu apare insa in primele pagini ale ghidurilor turistice si de care am constatat ca nu multi au auzit si inca si mai putini l-au vizitat, dar care cu siguranta merita o vizita, este Loreta, un loc de pelerinaj din secolul  al XVIII-lea construit pentru a promova legenda casei Fecioarei Maria, purtata de ingeri pana in Loreto, Italia. Pe langa cladirea ca atare cu decoratiunile sale bogate, ceea ce mi-a ramas in memorie este tezaurul Loretei, in special principalul exponat, asa-numitul “Soare al Pragai” – o caseta de cristal destinata pastrarii hostiei, a carei montura din aur sub forma de raze are incastrate in ea peste 200 de diamante. “Soarele Pragai” este insa numai unul dintre numeroasele obiecte bisericesti de o complexitate a executiei, o frumusete si o opulenta incredibile – o adevarata pestera a lui Ali Baba. Descrierile nu ajuta si din pacate nici fotografiile – trebuie mers si vazut cu proprii ochi; de altfel fotografiatul este cu desavarsire interzis in incinta Loretei si mai ales in tezaur – am fost certata memorabil de o vajnica maicuta doar pentru ca am dus la ochi aparatul foto in curtea interioara a manastirii – nu vreau sa stiu ce ar fi iesit daca as fi cutezat ceva in incinta tezaurului…

Pentru a ajunge la Loreta venind dinspre centru, continuati sa mergeti inca putin dupa ce ati lasat in urma Castelul; la inapoierea in centru, coborati spre Podul Carol nu pe strada ci pe scarile inguste ce strabat vechiul cartier de la poalele Castelului, opriti-va la o masa din fata restaurantelor de la baza dealului, deschise in cladiri medievale, asteptati luna sa rasara din spatele Castelului ca sa parcurgeti apoi Podul Carol la lumina ei – experienta este magica. In aceasta atmosfera aparitia unui calaret in haine de epoca strabatand in tropot de copite vechile strazi pietruite nu ar surprinde pe nimeni – o astepti chiar, o simti apropiindu-se.

O recomandare gastronomica – in Praga nu ratati specialitatea locala Oplatky – un fel de napolitane rotunde, fine pana la transparenta, de marimea unei clatite, cu diverse umpluturi (traditional ciocolata, vanilie sau crema de alune) – unul din putinele lucruri pentru care se sta la coada in Praga. Iar berea ceheasca nu are nici ea nevoie de recomandari.