Incepand cu 1 decembrie, in fiecare an gandul incepe sa-mi zboare catre meleagurile mai vestice, unde cam in aceasta perioada se deschid (ca si la noi in ultimii ani)  targurile de Craciun – unele, cum ar fi cel din Nuremberg (considerat cel mai mare targ de Craciun din lume), se deschid chiar din 25 noiembrie, pentru a ramane deschise o luna intreaga.

Cel mai popularizat la noi ramane targul din Viena – si cel mai apropiat daca nu il luam in calcul si pe cel din Budapesta si ne rezumam la zonele vorbitoare de limba germana – unde au si aparut acum multe secole primele targuri de Craciun – pe denumirea lor originara Christkindlmarkt. Imaginile vieneze de sezon care vin in minte sunt de obicei cele ale Primariei, unde se organizeaza an de an cel mai mare targ din oras, insa piete de Craciun sunt in multe alte locuri – una dintre cele mai cunoscute fiind si cea din curtea palatului Schonbrun, mai mica, mai putin aglomerata dar si mai putin comerciala – oferta fiind mai mult orientata catre produse traditionale, de calitate (in timp ce la standurile din fata Primariei am avut ocazia de a vedea comercializandu-se inclusiv pijamale cu Hanna Montana). De evitat targul de la Primarie in serile de week-end, cand senzatia este cea de metrou bucurestean la orele diminetii. Un aspect inedit – gogosile vandute acolo sunt servite in mod traditional nu cu zahar pudra ca la noi, ci cu… mujdei de usturoi.

Mergand spre vest ajungem in oraselul arhiepiscopal pitoresc pozitionat in zona montana si extraordinar de frumos el insusi care este Salzburg-ul – si aici pietele de Craciun reprezinta principala atractie in aceasta perioada, cu marfuri mai frumoase dar si mai scumpe decat in Viena; principala piata – cea din fata Domului. Ca si in Viena, grija mare la nivelurile termice foarte scazute – gerurile din Austria in aceasta perioada sunt vestite.

Aproximativ 100 de kilometri mai la vest suntem deja in Munchen – cu targul de Craciun din Marienplatz, in fata cladirii “noii” Primarii construite in acelasi stil neogotic ca si cea din Viena, cu care se si aseamana; pe fatada Primariei din Munchen danseaza insa la orele pranzului figurinele ce executa, in sunet de clopotei, o veche scena de turnir si, dupa aceea, un dans tipic acestei zone, initial dedicat sfarsitului unei epidemii de ciuma (ciuma a lasat un impact puternic in Europa Centrala, sfarsitul epidemiilor fiind marcat – asa cum Stefan cel Mare construia la noi cate o manastire dupa fiecare victorie asupra turcilor – de construirea a varii edificii, dintre care foarte cunsocute raman biserica Karlskirche si respectiv monumentul de pe Graben, ambele din Viena). Si pentru ca sarbatoarea Craciunului este in primul rand sarbatoarea celor mici, o data aflati in piata centrala din Munchen puteti vizita si cladirea vechii primarii, ce adaposteste in prezent un muzeu al jucariilor. Tot in preajma pietei centrale merita vizitata mica biserisa Asam – initial construita de fratii Asam (unul architect, celalat pictor) pentru uzul personal – biserica fiind lipita de casa familiei; biserica se poate acum vizita si merita o vizita pentru decoratiunile extrem de bogate (spre deosebire de domul din Munchen, cat se poate de auster) – noi am descoperit-o intamplator, luandu-ne dupa cateva persoane pe care le vazuseram intrand.

Inca 100 de kilometri, de data aceasta la nord, si ajungem in sfarsit in pomenitul Nuremberg – orasul natal al pictorului Albrecht Durer si in primul rand un burg medieval perfect conservat, care te intampina de la distanta cu turnurile si zidurile sale impresionanate. Targul de Craciun acopera si aici piata centrala a orasului, vegheata inca din secolul al XIV-lea de impunatoarea biserica Frauenkirche, cu fatada individualizata si aici de prezenta unui ceas cu figurine: Sfantul Imparat Roman inconjurat de siluetele miscatoare ale printilor electori. Targul de Craciun nu este chiar cu mult mai mare decat altele; este insa inca si mai aglomerat, in special in dreptul standurilor care vand vin fiert, unde lumea tinde sa stationeze – la un moment dat ajusesem sa nu mai pot face niciun pas, nici in fata, nici la stanga, nici la dreapta, intepenita in mijlocul multimii; la ei insa, nimeni nu se enerveaza, ramane calm si chiar, culmea, bine dispus. Printre chioscurile targului de Craciun se remarca si silueta de turla gotica ascutita a Schonner Brunnen (fantana frumoasa) – o constructie medievala aurie extrem de gratioasa decorata cu multiple figuri de profeti, evanghelisti, printi electori… Legenda locala spune ca aceluia care roteste un anumit inel auriu ce face parte din aceasta “fantana” i se va indeplini o dorinta –  e putin ciudat sa te apuci sa te catari pentru a ajunge la inel, dar va spun din experienta ca treaba e fezabila – si mi s-a indeplinit si dorinta. Si aici aceeasi turta dulce (lebkuchen), acelasi vin fiert (gluhwein), aceiasi carnati fripti ca in toate pietele de Craciun. (Atentie mare insa: dupa cateva zile consecutive de vin fiert si carnati prin targurile Europei, o criza de bila nu trebuie sa mai surprinda pe nimeni). Specifice Nurembreg-ului sunt insa figurinele zwetschgenmaennle (omuletii din prune) cu capetele din nuci si corpul din prune uscate.

In afara targurilor de Craciun, in aceasta perioada orasele insele reprezinta puncte de atractie prin bogatia iluminatiilor de sezon. Interesant mi s-a parut faptul ca, din cate am observat in fotografiile prietenilor ajunsi in Viena in perioada sarbatorilor in diferiti ani, spre deosebire de Bucuresti, an dupa an decoratiunile raman acolo neschimbate: candelabre pe Graben, stelute pe Kaertnerstrasse, lumini rosii in zona Domului.

In materie de cazare si restaurante, din periplurile prin zona recomand hotelul “Central” din Nuremberg – atat de cu adevarat central incat vedeam pe fereastra o parte din standurile din piata de Craciun; desi hotelul nu apare cu nicio stea pe booking.com si l-am rezervat cu o strangere de inima, pe principiul “e doar o noapte, n-om muri”, s-a dovedit a fi o surpriza mai mult decat placuta. In materie de restaurante – lantul de restaurante de pe autostrazile austriece “Landzeit”: am oprit pentru o cafea, dar ne-a placut atat de mult incat desi nu era inca ora pranzului am ramas sa si  mancam acolo – nu stiu daca mai facusem vreodata poze in restaurante, dar in cazul restaurantelor “Landzeit” din Steinhaeusl (decorat in stil rustic) si respectiv Loipersdorf (in stilul pavilioanelor de la bai din secolul al XIX-lea) chiar nu m-am putut abtine. In plus restaurantele au si niste magazine de suveniruri atasate, din care greu iesi fara sa fi cedat tentatiei, in ciuda preturilor nu tocmai de neglijat – ca si in magazinele de suveniruri ale altei retele de restaurante de pe autostrazile din Austria, “Rosenberger” – din care s-a si desprins de fapt “Landzeit”.

Pentru cei ce doresc sa-si planifice iesiri cu masina recomand cu toata increderea site-ul distanta.ro pentru stabilirea etapelor calatoriei. Autostrazile din Austria si Germania raman chiar si la vreme de iarna impecabile. In plus, traseul dintre Viena si Salzburg prin zona lacurilor este unul ale carui privelisti, cu castele, biserici si ruine iluminate pe varfurile muntilor, cu brazi impodobiti stralucind in zapada, va vor ramane pe viata in amintire.