O vizita in Olanda nu ar trebui sa omita aceste doua orasele, aflate, fiecare, la distanta relativ mica de Amsterdam. Pe harta cel putin. Nu pot sa dau detalii privind modul de a ajunge acolo cu mijloacele de transport in comun, noi exploatand din nou bunavointa unui prieten cu masina, fara de care cu siguranta excursia noastra in Tarile de Jos nu ar fi fost nici pe jumatate la fel de cuprinzatoare.

Volendam – un orasel pescaresc exact asa cum mi-l imaginam, cu vechi cladiri de lemn, magazine si restaurante insirate pitoresc pe malul apei. Evident nu putea lipsi nici aici traditionalul magazin cu branzeturi.

Pana sa ajungem la malul apei insa, am trecut si pe stradute cu case ceva mai moderne, unde mi-a sarit in ochi marea deschidere a locuitorilor – la propriu: fatadele caselor au ferestre foarte mari, care nu numai ca nu au draperii sau perdele, dar sunt in fapt transformate in vitrine, fiecare expunand acolo aranjamente florale, vaze, ghivece, obiecte decorative, dupa gustul fiecaruia, invitandu-te parca sa li te uiti din strada in casa, astfel incat am vazut familii luand masa, uitandu-se la televizor… – un reality show nonstop. Am inteles ca obiceiul li se trage din vremurile in care religia protestanta impunea o astfel de transparenta totala – ca nu cumva intimitatea sa le dea oamenilor idei. Privind asa lucrurile, stiu si eu ce sa mai zic despre Inchizitie? Cum o dai…

Ceea ce am gasit acolo si nicaieri in alta parte in Olanda, pe chei insirandu-se trei astfel de stabilimente, sunt atelierele foto in care iti poti face cele mai traznite poze imbracat in costumul traditional olandez. Si daca pozele pe care le aveam impreuna fusesera in uniforma de elevi sau in cea de pionieri, iata-ne acum cu totii costumati in rochii in dungi colorate, cu sorturi inflorate, saboti si coifuri albe pe cap, cu cosuri cu lalele in maini – eu m-am ales cu un ceainic, pentru variatie. Ce pot sa va spun in urma acestei experiente in timpul careia am ras nonstop unii de ceilalti este ca acei saboti colorati sculptati in lemn sunt nu doar foarte rigizi – normal, sunt din lemn – dar si aluneca infiorator. Si in caz ca nu s-a inteles – ne-am costumat cu totii in olandeze – cu mustata sau fara…

Zaanze Schans – un fel de muzeu al satului, cu case stramutate aici in scop de conservare, case locuite insa. Si o sumedenie de mori, magazine, ateliere… Aici poti vedea cum se fac sabotii, branza… asta daca greva de la aeroport nu iti da planurile peste cap si te obliga sa lasi totul balta fix cand de-abia incepeai sa intri in atmosfera locului.

Verdele este la ordinea zilei, marea majoritate a casutelor pitoresti, dar si morile, fiind vopsite intr-o nunata de verde pe care nu o mai intalniseram in alta parte.

Am avut ocazia sa admiram si cateva locuitoare ale oraselului, imbracate in costume traditionale, o varianta cu boneta in loc de coif – din cate am inteles, nu pentru placerea turistilor, ci pentru a lor personala – o experienta autentica, deci.

Autenticul as zice ca este cuvantul definitoriu pentru cat am apucat sa vedem din Zaanse Schans – nimic din ceea ce se comercializa in alte locuri pentru turisti nu a patruns aici, asa cum nicaieri in alte locuri nu am gasit ceea ce puteai achizitiona in magazinele si atelierele locale.

Am plecat deci cu regretul de a nu fi putut zabovi mult mai mult… dar hai sa fim optimisti si sa zicem ca de fapt am mai lasat cate ceva si pentru alta data.